Somn de voie

Domneee, e bună şi vremea asta la ceva. Cine stă prost cu odihna, poate acum să recupereze. Afară n-ai unde să te duci. E frig, sunt bălţi pe jos, îţi îngheaţă nasul şi urechile şi se mai chinuie să şi plouă. Sau aţi putea să faceţi ca mine. Am ieşit numai până la supermarket pentru aprovizionare…cu ciocolată, Nesquick şi alte prostioare plus cele necesare pentru o negresă a la mama . După care vin acasă şi îmi fac culcuşul pentru o porţie straşnică de somn, de obicei cuprinsă între 4 şi 12 ore legate.

Partea care îmi place cel mai mult la astfel de zile este că am motiv să-mi închid telefoanele pentru că dorm mult. Iar cine mă cunoaşte ştie că atunci când dorm, ele stau închise. Uaaaa, ce relaxare, ce viaţă frumoasă fără telefoane şi somn din belşug. Căutaţi-mă pe Gogu dacă aveţi treabă cu mine, că la telefon nu mă găsiţi . Aşadar, spor la somn. E vreme de lenevit, nu de umblat pe afară prin frig .

To be or not to be…deosebită

Fraţilooor, păzea ! Sufleţelul mi-a făcut o propunere de nerefuzat: aceea de a deveni membru al Ligii Blogărilor Deosebiţi. Drept urmare, cu mulţumirile de rigoare îndreptate către Sufleţica şi domnul Escu accept propunerea de a fi “deosebită”. Uau, cum a sunat )) . Zici că am acceptat vreo cerere în căsătorie sau ceva de asemănător ))) . Mulţumesc, deosebiţilor!

Back…

N-am plecat, nu m-am măritat(pe bune), n-am murit. Revin după aproape o săptămână de chiul, cu trei tiruri de scuze pentru cei dragi de pe aici: Sufleţelul meu drag, Cipri-soţul meu virtual răbdător, Cippy-mi-a fost dor de tine- şi nu în ultimul rând, conştiinţa mea, vocea mea interioară, Krynnuţa, cea care mi-a scos ochii îngrozitor că se plictiseşte la muncă şi nu mai are ce citi. Dragii mei, îmi pare rău pentru absenteismul meu. Aşa-i când vrei şi trebuie să munceşti mai mult, mai mult şi mai mult. Lipsa de timp şi de somn şi-au spus cuvântul prin această absenţă. În zilele următoare vă voi povesti cum a fost la nuntă, cu ce m-am confruntat acolo, ce mi-a plăcut şi ce nu, dar şi alte minuni care îmi trec zilnic prin minte şi abia aştept să vi le transmit. Hai vă pup! Mi-a fost dor de voi.

Mă mărit!

Gata! Cine nu m-a luat până acum, să-şi pună pofta-n cui. Dacă n-aţi fost pe fază, v-a luat-o altcineva înainte . Ştiu că am zis mereu că nu şi nu, eu nu mă mărit, dar, na! Iote că o comit! Am avut şi model şi inspiraţie, adică , pe Cippy şi Celine. Şi îi pun şi naşi de cununie. Iar domnişoare de onoare vor fi Krynna şi Sufleţica. Acuma trebuie să vă zic şi cine e soţul, nu? Cine e nebunul care a avut puterea să îmblânzească fiara sau inconştientul care nu ştie ce-l aşteaptă . Ei bine, Cipri este soţul meu şi vom vedea dacă este în stare să stea cu mine. Prin urmare, dragul meu să ştii că nu-mi schimb numele de fată şi nici de umblat noaptea prin oraş nu mă las. Dacă mă vrei, ia-mă aşa. Dacă nu, mută-te! A, să vă arăt ce inel de logodnă fain am , cu preferata mea, Haikenen.

Amintiri dintr-o altă viaţă

Câteodată, când n-am ce face, încep să mă uit la fotografii. La cele din calculator, dar şi la cele din albumele foto, adunate în ani şi ani. Sunt atât de pline amintiri, unele mai frumoase, altele nu prea. Sunt fotografii cu oameni care au făcut parte din lumea mea ani mulţi. Unii m-au rănit nespus, alţii erau simpli spectatori la viaţa mea. Parcă simt şi acum stările şi tensiunea din unele fotografii. Mă uit la oamenii de lângă mine de atunci şi simt de parcă tot ce am trăit cu ei în acei ani sunt poveşti dintr-o altă viaţă. În acele poze era un alt eu, o fiinţă care îşi căuta cu toată puterea o portiţă de evadare din lumea aceea. Uşor uşor, am găsit-o. În sinele meu. Şi am evadat. E ca şi cum o viaţă s-ar fi terminat în momentul în care am decis să fac nişte schimbări majore şi o alta ar fi început în acelaşi moment. Dintr-odată, toţi cei care au stat lângă mine până atunci au dispărut. Le-am dat reject. I-am dat afară din viaţa mea. Şi am luat-o de la capăt alături de un singur om care a ales să rămână lângă mine indiferent de consecinţe. Acum, la aproape trei ani după evadarea din viaţa aceea urâtă, nesatisfăcătoare şi tristă, ne mai aducem amândouă aminte de acele vremuri şi ne amuzăm de cum ar fi să ne reîntâlnim cu acei oameni pe care i-am lăsat în urmă. Culmea, în ăştia trei ani nu am avut nefericirea să ne întâlnim cu cineva din trecutul nostru, până de curând. Şi asta m-a pus pe gânduri. Stau şi mă întreb acum cum să fac să nu permit trecutului să reintre în viaţa mea, ţinând cont că trecutul ăsta nu este chiar unul simţit şi cu bunăvoinţă. Ci este genul acela de trecut care, vrei nu vrei, te cam ia cu japca şi te loveşte destul de puternic. Cum să împiedici nişte oameni să îţi invadeze viaţa? Cum îi faci să rămână în fotografii, să rămână doar nişte amintiri dintr-o altă viaţă şi atât?

Vine toamna sau…

Vreme de numărat bani sau de făcut copii? Aş adăuga o a treia variantă: vreme de dormit şi de ascultat muzică frumoasă. Afară e frig, e numai apă pe jos, stă să plouă, nu e vreme de plimbare, nici măcar până la magazin. Trust me, am încercat şi nu mai nimeream uşa blocului să intru mai repede la căldurică. Deja am schimbat echipamentul de stat în casă. M-am dat pe şosete, pantaloni de trening şi hanorac . Totuşi, mi se pare cam devreme să trecem la cojoace, fulare şi dârdâit de frig pe stradă. Eh, dar să ne bucurăm totuşi de ziua asta care, chiar dacă este morocănoasă, ne trimite la odihnă.

Rara Avis…

…cam asta am fost în ultima săptămână. Scumpă la vedere nu numai pe blogul meu, dar şi pe ale celorlalţi. Motivele ar fi un El şi o Ea, aici de faţă. Amândoi, personaje de joc. Şi nu orice joc, ci World of Warcraft, pentru cunoscători. Un joc care creează dependenţă, un joc absolut minunat, captivant, de care nu te poţi plictisi niciodată pentru că pur şi simplu nu ai cum. În jocul ăsta nu există noţiunea de monotonie. Ideea jocului este relativ simplă. Îţi creezi un personaj, în funcţie de rasă, sex şi tipul de caracter: hunter, warrior, druid, mage, paladin, warlock etc. Odată intrat în joc, iei quest-uri de la personajele non-player pe care trebuie să le îndeplineşti în schimbul unei recompense în bani sau în diverse alte chestii folositoare cum ar fi armura, îmbrăcămintea, încălţămintea sau mâncarea. Poţi să vinzi ceea ce nu-ţi trebuie şi bineînţeles, să cumperi cele necesare. Ai dreptul să înveţi două profesii şi câteva skill-uri auxiliare.

Trebuie însă să ţii cont de la bun început de care parte te dai. Dacă ţii cu binele, poţi face parte din Alianţă şi îţi poţi alege o rasă: human, night elf, gnome, dwarf, draenei. Dacă te dai cu răii, intri în Hoardă, unde ai de ales între rasele: orc, undead, tauren, troll, blood elf. Acuma, io m-am dat cu binele de la bun început. Ea face parte din Alianţă. De curând, am decis să văd şi cum e la vecini, în Hoardă, aşa că l-am creat şi pe El. Şi uite aşa, ăştia doi îmi papă tot timpul şi energia.  El ca el, că abia a prins viaţă, este un Blood Elf Hunter de nivel 7. Dar ea…de ea îmi este cel mai drag. Ea este o Night Elf Warrior de nivel 32, care mai are puţin şi face un an de când există. Eh, ce pasiune grea şi costisitoare mi-am ales . Dar nu mă las de ea! Cei care au astfel de hobby-uri ştiu ce înseamnă. În rest, sunt bine, sănătoasă ) … Dacă dispar, să ştiţi că sunt la joacă.