ADDAMISSIA

10/08/2009

Ne-am făcut iar de râs cumva?!?


Iniţial, nu am vrut să scriu nimic despre ceea ce s-a întâmplat ieri în Bucureşti. Mă gândisem să pun doar fotografiile şi filmuleţele şi să las pe alţii să spună ceva. Domnul Escu m-a provocat să scriu despre cum a decurs ceea ce trebuia să fie un tribut adus lui M.J. Iată desfăşurarea evenimentelor:

17:45 – ajung la Herăstrău. Lume multă, puştărime căt vezi cu ochii, o maşină cu boxele şi toată lumea aşteaptă. Fiecare îşi caută un loc cât mai bun şi cât mai sus pentru a filma sau poza. La un moment dat, se aude muzica. Nu mai vedeam nimic în mulţimea aia, nici nu îi vedeam pe cei care dansează. Mă cocoţ şi  eu pe unde apuc, abia când era pe sfârşite mult-aşteptatul flash mob, compus din vreo 20-30 de persoane. Muzica se oprise iar lumea se dispersase deja. M-am descocoţat şi hai la drum după ei. Următoarea oprire: TNB.

18:40 – ajungem la TNB. Aici, poporul se adunase deja. Dansatorii încă nu se strânseseră. Aceaşi schemă că şi în parc: urcă-te cât mai sus ca să poţi filma. Deşi trebuia să înceapă la 19:30, dansul şi muzica pornesc pe la 19:20. Acum parcă erau un pic mai mulţi, sau poate mi s-a părut mie. Toată lumea face poze, puştărimea dansează, îşi etalează schemele de break-danceri, se lasă cu aplauze prelungite, toată lumea scandează numele Regelui, iar aplauze şi încep copiii să danseze iar pe Black or White şi Smooth Criminal, ei între ei. Asta nu făcea parte din program şi alaiul strâns nu cunoştea mişcările. Se termină bâlciul şi aici şi se dă strigarea pentru parcul Tineretului, locaţie care nu era în programul evenimentului. Bineeee…mergem în Tineretului…

19:50 – ieşim sub formă de şir indian de la metrou. Unii rămân în parc, lângă terenul de baschet, alţii urcă pe deal să ocupe un loc în „sală”. Până mă gândesc io să mă cocoţ, deja se cam ocupaseră toate locurile bune de pe iarbă. În fine, urc, mă descalţ şi o iau uşurel în jos pe deal să caut un loc bun de filmat şi pozat. Şi dă-i aşteptare… Pe la 20:30 vin şi boxele târâş, se montează şi, într-un final, începe şi dansul. Iar aplauze, iar scandări, se cere şi un bis dar fără rezultat şi gata. Asta fu-se marele flash mod de la Bucureşti.

Sincer, dar sincer? Mă aşteptam la altceva. La mai mulţi oameni, la respectarea programului, la un strop de artă în dansul sincron…eheee, cred că cer cam multe. Asta e, m-am uitat de prea multe ori la cum a fost la Amsterdam şi la Stockholm. O să închei aici, până nu mă enervez şi încep să boicotez evenimentul de sâmbătă.

2 comentarii »

  1. hei, ma bucur ca ai scris… am scris si io ceva, din ce-am vazut prin clipuri… sincer am avut aceeasi senzatie de la distanta ca cea pe care o descrii. la stockholm a fost arta si talent… ma rog… imi caut sa zic si ceva de bine… inchipuieste-ti c-am zis 🙂 apropos, am muncit sambata si am vrut sa dau pe radio de treaba asta si n-am fost in stare, oricat m-am chinuit, sa dau de organizatori. inchipuieste-ti iarasi ca mai zic ceva de bine 🙂

    Comentariu de Cippy (Anti-Plicti) — 11/08/2009 @ 2:55 AM

  2. Mda, am ramas cu o usoara dezamagire in suflet fata de ce s-a intamplat sambata. Oricum, imi pare bine ca am fost sa vad cu ochii mei totul. Poate ca daca auzeam de la altii, nu-i credeam.

    Comentariu de Addamissia — 11/08/2009 @ 7:28 AM


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.

Cipri Blog

Cipri Palamariu

poveștile mele

zâmbesc. visez. zâmbesc

ADDAMISSIA

Another Perspective of Life

%d blogeri au apreciat: