ADDAMISSIA

12/09/2009

Amintiri dintr-o altă viaţă

Filed under: Stări de Spirit — Addamissia @ 1:00 PM
Tags: , , , , ,

Câteodată, când n-am ce face, încep să mă uit la fotografii. La cele din calculator, dar şi la cele din albumele foto, adunate în ani şi ani. Sunt atât de pline amintiri, unele mai frumoase, altele nu prea. Sunt fotografii cu oameni care au făcut parte din lumea mea ani mulţi. Unii m-au rănit nespus, alţii erau simpli spectatori la viaţa mea. Parcă simt şi acum stările şi tensiunea din unele fotografii. Mă uit la oamenii de lângă mine de atunci şi simt de parcă tot ce am trăit cu ei în acei ani sunt poveşti dintr-o altă viaţă. În acele poze era un alt eu, o fiinţă care îşi căuta cu toată puterea o portiţă de evadare din lumea aceea. Uşor uşor, am găsit-o. În sinele meu. Şi am evadat. E ca şi cum o viaţă s-ar fi terminat în momentul în care am decis să fac nişte schimbări majore şi o alta ar fi început în acelaşi moment. Dintr-odată, toţi cei care au stat lângă mine până atunci au dispărut. Le-am dat reject. I-am dat afară din viaţa mea. Şi am luat-o de la capăt alături de un singur om care a ales să rămână lângă mine indiferent de consecinţe. Acum, la aproape trei ani după evadarea din viaţa aceea urâtă, nesatisfăcătoare şi tristă, ne mai aducem amândouă aminte de acele vremuri şi ne amuzăm de cum ar fi să ne reîntâlnim cu acei oameni pe care i-am lăsat în urmă. Culmea, în ăştia trei ani nu am avut nefericirea să ne întâlnim cu cineva din trecutul nostru, până de curând. Şi asta m-a pus pe gânduri. Stau şi mă întreb acum cum să fac să nu permit trecutului să reintre în viaţa mea, ţinând cont că trecutul ăsta nu este chiar unul simţit şi cu bunăvoinţă. Ci este genul acela de trecut care, vrei nu vrei, te cam ia cu japca şi te loveşte destul de puternic. Cum să împiedici nişte oameni să îţi invadeze viaţa? Cum îi faci să rămână în fotografii, să rămână doar nişte amintiri dintr-o altă viaţă şi atât?

2 comentarii »

  1. stii motto-ul meu din blog cum suna? „fiti fericiti, prietenii dispar cand sunteti nefericiti”… asa ca sa nu te astepti atunci cand o sa iti fie greu, sa mai gasesti un prieten langa tine. Eu m-am obisnuit cu chestia asta, asa ca incerc in fiecare zi sa ma gandesc ca pot trai si fara prieteni.Cei care au stat alaturi si au avut un umar, au fost exact oamenii cu care nu prea aveam o relatie asa stransa de prietenie.Astia sunt de-fapt adevaratii prieteni.Despre fotografii, pot spune doar ca sunt doar niste crampeie din anumite etape ale vietii noastre.Eu am ascuns pe cele care imi fac rau, si rar imi aduc aminte de ele.Asa sa faci si tu. Hai, fruntea sus… e sambata 😀

    Comentariu de sufletica — 12/09/2009 @ 1:09 PM

  2. @Sufletica: Sunt cativa oameni care mi-au fost alaturi mereu. Vreo doi, de fapt, si cu mama trei. Pe ei stiu ca pot conta in orice moment. Fotografiile nu-mi fac rau, oamenii din ele, da, daca ar putea. Dar nu le voi permite!

    Comentariu de Addamissia — 12/09/2009 @ 2:36 PM


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.

Cipri Blog

Cipri Palamariu

poveștile mele

zâmbesc. visez. zâmbesc

ADDAMISSIA

Another Perspective of Life

%d blogeri au apreciat: