Întrebare: În ce fel te poate schimba un om?
Răspuns: Într-un asemenea fel încât să ajungi să faci omleta ca el din reflex, ca şi cum aşa ai fi făcut-o toată viaţa şi, culmea, să-ţi mai şi placă. Asta în ciuda faptului că ai nişte obiceiuri bine împământenite la care cu greu renunţi, gătitul omletei într-un anumit fel fiind unul dintre ele.
important e sa mananci omleta impreuna cu omul ala…indiferent cum e facuta…nu ?
Comentariu de Escu — 20/09/2009 @ 2:20 PM
Da, asa ar trebui, numai ca nu se intampla mereu asa…
Comentariu de Addamissia — 20/09/2009 @ 2:41 PM
[…] cu dragă inimă: Addamissia, Monichina şi Cipri. Uite aşa, fiindcă sunteţi oarecum noi pe tărâmul sufleţelului şi […]
Pingback de Leapşă din babilon | Sufleţica — 21/09/2009 @ 12:31 AM
io nu am inteles. neuronul meu nu intelege. care-i treaba cu omleta? trebe sa ii placa cu ii fac ouale omleta? trebuie sa fac ouale omleta sau trebuie sa si le faca el omleta? m-ati pierdut…:D
Comentariu de sufletica — 21/09/2009 @ 9:30 PM
Deci, el le face jumări, eu nu. Eu ajung să le fac jumări pt. că aşa i le făceam lui şi culmea, mi se pare normal să le fac aşa 😦 .
Comentariu de Addamissia — 21/09/2009 @ 9:34 PM