…de soarele puternic, de căldură, de mare, de valuri, de nisipul cald, de nopţile pierdute pe străzi, de înserarea de la malul mării, de clipocitul apei în miez de noapte, de luminiţa aceea îndepărtată din mare, de drumul lung spre relaxare, de covorul de scoici, de somnul dulce de după-amiază, de pescăruşii gălăgioşi, de urmele mele pe nisip, de libertate…
01/10/2009
4 comentarii »
RSS feed for comments on this post. TrackBack URI
ADDAMISSIA 
mie imi este dor de duca… numa ca nu ma mai duce nimeni :))
Comentariu de Sufletica — 01/10/2009 @ 6:10 PM
He! Da, ai dreptate…acuma depinde cum iti place: sa te duca cineva sau sa pleci singura. Io stii ca plec singura, fara un EL. Asa imi place.
Comentariu de Addamissia — 01/10/2009 @ 6:18 PM
si mie imi e dor, dar sa vina iarna mai repede, e anotimpul meu preferat :D.
primavara si toamna nu o agreez, ma enerveaza ca este undeva la mijloc si imprevizibile…
Comentariu de GB — 01/10/2009 @ 6:52 PM
Aici ai dreptate, sunt imprevizibile. Good point!
Comentariu de Addamissia — 01/10/2009 @ 6:53 PM