Din seria ”pitici pe creier”…

Domneee, urăsc muştele. Da, muştele. Alea care zboară ca bezmeticele, indiferent de oră, anotimp sau situaţie. Le urăsc într-atât de mult încât am ajuns chiar să scriu despre ele :)))). Ca naiba! Iniţial, am zis că vara sunt mai multe ca număr şi că odată ce dă frigul, se răresc considerabil, spre deloc. Dar nu fu aşa cum am sperat şi am gândit. Cel mai tare mă enervează la birou. Dintr-o dată mă vezi cu mâinile prin aer, înlăturându-le de pe monitor :))). Faza cea mai tare este că Alinuţa, colega mea, încearcă să le asasineze, iar io detest groaznic momentul în care Ali dă cu monitorul de birou în încercarea de a le omorî. Face prea mult zgomot :)))). Astă vară, când erau multe rău, am folosit nişte treburi dintr-alea lipicioase, dar erau într-atât de inestetice, încât am renunţat la ele.

Şi ca să vedeţi că am şi cu cine să semăn, chiar în momentele astea, tata hărţuieşte o muscă prin casă. Încă n-a reuşit să o doboare :))))).