ADDAMISSIA

11/02/2010

Blog…da sau nu?

Filed under: Stări de Spirit — Addamissia @ 8:00 AM
Tags: , , , , , ,

Da, bun, se pare că forţată de împrejurări, am revenit la blogărit, ca să zic aşa. Planul era să mai stau pe tuşă şi săptămâna asta până mă hotăram ce urma să fac în continuare, dar dacă pe unii îi mănâncă în părţile dorsale să mă spămuiască, io mă simt rapid şi la cât de agitată şi recalcitrantă sunt, îi spămuiesc şi io pe ei. Nervii mei nu prea rezistă la astfel de atacuri şi iau foc rapid când văd că un idiot n-are ce face şi lasă tot felul de comentarii total lipsite de coerenţă, topică şi norme gramaticale.

În fine, trecem peste. Iar am tras chiulul grav de la scris, dar şi de la umblat pe la voi pe bloguri. Văd io cum recuperez 😉 . Am început munca săptămâna trecută în forţă, cu butonat la calculator si la telefon de la 7 dimineaţa până la 6-7 seara. Plecam pe întuneric, mă întorceam pe întuneric. Partea cea mai bună este că am început să dorm noaptea, chiar dacă nu pe toată, dar o bună parte din ea. Şi o altă parte bună ar mai fi că am reintrat în ritmul meu de agitaţie care se pare că îmi este mai mult decât necesară ca să pot să trăiesc.

Într-o altă dezordine de idei, mărturisesc şi faptul că au fost câteva momente în care m-am gândit serios dacă blogul ăsta ar trebui să mai existe sau nu. La un moment dat simţeam că nu mai am de ce să mai scriu, nu mai am timp, nu mai am chef de el. Sunt sigură că şi voi aţi simţit asta măcar o dată de când aveţi blogul vostru. Eh, şi cum stăteam io şi mă gândeam aşa, am început să pun în balanţă avantajele  şi dezavantajele existenţei acestui blog. M-am gândit în primul rând la faptul că blogul ăsta şi faptul că am avut unde să-mi expun gândurile nestingherită au reprezentat un ajutor de nădejde într-o perioadă grea din viaţa mea. Practic, atunci a luat naştere acest blog, din dorinţa puternică de a găsi o portiţă de scăpare din monotonia şi tristeţea în care mă adâncisem.

Acum, la aproape un an de la prima postare, blogul face parte din viaţa mea şi pe lângă faptul că m-a ajutat să depăşesc un prag, am reuşit prin intermediul lui să cunosc oameni deosebiţi, oameni cu suflet şi nu nişte superficiali şi insensibili. Vă ştiţi voi care sunteţi, nu-i nevoie să vă fac reclamă 😀 . Iată încă un punct în favoarea existenţei blogului.

Sunt genul de om caruia îi place să spună exact ce gândeşte, fie că-i de bine, fie că-i de rău. Bineînţeles că mai există şi constrângeri atunci când situaţia o cere. Dar în principiu, mă manifest direct şi fără menajamente. Ăsta ar fi un alt  atu al blogului. Aici zic tot, aici plâng, aici bălăcăresc, aici râd, aici înjur. Hmmm, ce bine e să ai un colţişor al tău unde să te poţi manifesta în voie fără să-ţi scoată nimeni ochii 😀 .

Uf, la naiba, ăsta era paragraful destinat dezavantajelor, dar să mor dacă îmi mai aduc aminte vreunul 😆 . Mă duc să caut cântarul ăla în care le-am pus la început. Hmmm, nu ştiu ce s-a întâmplat, dar nu mai văd niciun dezavantaj. Cred că io vedeam lipsa de chef şi de timp ca dezavantaje dar astea sunt lucruri normale peste care putem trece sau pe care le putem remedia cât de cât. Aşa că…no more dezavantaje 😆 .

Şi iaca-şa, aceasta fu pledoaria mea despre acest blog. Sunt gânduri care mă macină de ceva vreme. Să mai existe? Să nu mai existe? Are de ce să existe sau e pierdere de vreme? Unele guri au spus chiar că din cauza blogului am pierdut contactul cu realitatea. Total aiurea. Dacă nu merg cu ei la biliard (care nu-mi place!!!) sau în nu ştiu ce panaramă de club(somnul meu este foarte important) asta înseamnă că am pierdut contactul cu realitatea? Total aiurea. Ceea ce „ei” nu ştiu este că e iarnă, în puşca mea!!! Iar eu mi-s certată cu frigul şi prefer să hibernez. Ia caută-mă la vară, gură rea, să vedem dacă mă prinzi noaptea pe acasă.

Bun, aceste fiind spuse, curtea decide că acest blog va continua să existe, datorită simplului fapt că mă reprezintă. Eu sunt Adda, pentru cunoscători 😀 . Cui nu-i place de mine sau se simte lezat de cele scrise de-a lungul timpului sau de cele ce vor urma a fi scrise, are două drepturi:

1. să ne spună şi nouă de ce se simte lezat, ce l-a deranjat;

2. să-i dea drumu’ d-aici, dacă nu-i convine.

Gata, închei aici. V-am pupat, dragii mei. S-auzim de bine 😉 .

3 comentarii »

  1. si io te pup (ca doara nu-i frumos sa lasi pupasul receptionat si neraspuns, ba chiar te-am si lepsuit o tzara, sa mai iesi din amorteala. daca doreste caprioara, of course. :))

    Comentariu de ocserver — 11/02/2010 @ 11:31 AM

  2. Multamim, multamim, deseara intru si execut leapsa 😀 .

    Comentariu de Addamissia — 11/02/2010 @ 1:45 PM

  3. Io zic sa iti traiasca bloguletul si sa te tii in continuare de el. E atat de bine sa ai un colt al tau unde sa aberezi, sa te vaiti, ca de-aia e al tau. Ti pup cu drag.

    Comentariu de sufletica — 12/02/2010 @ 1:08 PM


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

Cipri Blog

Cipri Palamariu

poveștile mele

zâmbesc. visez. zâmbesc

ADDAMISSIA

Another Perspective of Life

%d blogeri au apreciat: