ADDAMISSIA

01/06/2011

Gânduri…

Filed under: Stări de Spirit — Addamissia @ 8:00 AM
Tags: , , , , ,

De multe ori stau şi mă întreb de unde aveţi voi energie să mai scrieţi pe bloguri? De unde, fraţilor??? De unde idei, de unde dorinţă, de unde motivaţie…de unde?

Mie nu prea îmi mai iese faza cu scrisul, vă spun sincer. De câte ori am zis că revin, că reîncep să scriu, că nu o să pierd dragostea faţă de scris…până şi eu am crezut în ce spuneam…

Şi totuşi, nu aş vrea să renunţ la pasiunea mea. Dar nu găsesc nimic în mine care să mă împingă măcar să deschid blogul. Ceva a murit…

Îmi încep zilele la 5:30 a.m. . Plec la muncă la 6:30. La 7 dăm startul. Mă agit, mă zbat, mă consum, mă omoară psihic taskurile care parcă nu se mai termină, ba chiar se urgentează, se suprapun. Mi-am deteriorat considerabil memoria în toţi aceşti ani de luptă cu treburile din firma în care lucrez. Suntem ca o familie şi ăsta a fost factorul motivant numărul unu pentru care am continuat cu ei. Altceva, nu. Undeva pe la ora 17:00 sunt acasă. Asta când e totul ok şi nu se pune problema de stat peste program. Dar…singurul lucru pe care mi-l doresc odată intrată pe uşa casei este să nu mai gândesc. Atât. Şi aici se termină totul. Nu mai am energie, nu mai am idei, nu mai am gânduri pentru altceva. Îmi simt creierul epuizat de orice sursă de viaţă. Din start, blogul şi proiectul pe care l-am început anul trecut nu mai au nicio şansă de a exista. Sunt ca nişte copii abandonaţi, uitaţi undeva într-un colţ. Nu mă mai simt în stare să mai am grijă de ei…

În toată aceasta perioadă de absenţă de pe blog au fost momente, ore, zile, luni extrem de grele, apăsătoare, dureroase, chiar sfâşietoare. Nu a fost vreme de blogăreală sau de altceva de natură personală. Am zis că va veni şi ziua când voi începe să scriu iar. Ba chiar îmi doream asta. Să scriu despre orice şi oricine. Când, în sfârşit, am început, iar îmi vine să las totul baltă, să-l închid. Iar nu mă simt în stare de el. Iar nu am energia să gândesc pentru el. Cred că nu o s-o am niciodată în ritmul ăsta. Şi vin şi vă întreb: voi cum reuşiţi?

Sunt sigură că fiecare le are pe ale lui, urâte şi frumoase. Cu toţii venim rupţi de la muncă, ba unii mai au şi plozi de îngrijit şi tot reuşesc să-şi facă timp şi de o amărăciune de blog.  Eu una mă simt descurajată total. Nu reuşesc nici măcar să iau o decizie, dacă să îl închid definitiv sau să mai agonizez pe aici. Adevărul este că nu prea mă lasă sufletul să-l închid…dar într-o criză de nervi sunt în stare de orice.

Până şi aceste rânduri…am avut răbdare să le scriu pentru simplul fapt că sunt ca o eliberare pentru mine. Începusem altă postare pe care, bineînţeles, am abandonat-o. Nu am reuşit să-mi urnesc mintea pentru ea. Creierul meu vrea un tratament de relaxare totală, o anestezie puternică, o stare profundă de inconştienţă, eventual să fie şi de lungă durată, un buton de stop…

Nu ştiu ce voi face în zilele ce vor urma. Nu ştiu dacă voi scrie. Poate că…

5 comentarii »

  1. poate ca da, poate ca nu.
    Plesu spunea in dialogul cu Liiceanu ca nu i se pare buna ideea de a trai o viata intr-o efervescenta nebuna cu ambitia de a trece spre necunoscut cu zambetul pe buze, impacat ca te vor pomenii prietenii un timpoarecare, familia ceva mai mult, iar o creatie, intr-un caz fericit, si mai mult.
    cred ca trebuie sa traiesti cu simtire si… simplu. in simplitate se pot redescoperi minuni senzoriale inca.

    Comentariu de cenacluldinbar — 01/06/2011 @ 8:19 AM

  2. hai mah, ca uite, ai scris… 🙂 asa patesc si eu… si de multe ori gandurile care ma strabat nu-si gasesc locul nicaieri… so…

    Comentariu de ocserver — 01/06/2011 @ 8:51 AM

  3. @cenacluldinbar: Frumos spus 🙂 . Si corect, totodata.
    @ocserver: da, se poate, dar e al naibi de greu sa scoti cuvintele.

    Comentariu de Addamissia — 01/06/2011 @ 9:48 AM

  4. Mereu se găsesc întâmplări și gânduri… unii se plictisesc mai repede, alții mai încet…

    Comentariu de DianaEmma — 01/06/2011 @ 3:50 PM

  5. Daca te ajuta cu ceva, cred ca nu, dar eu tot scriu… si pe la altii bate vantul pe blog. Nici eu nu il mai uzitez cum trebuie si inca ma intreb de ce naiba am mai platit inca un an domeniul. In ultima vreme au fost numai posturi de umplutura, dar parca nu imi vine inca sa il abandonez de tot. O sa vina si clipa aia sunt sigura de asta.
    Eu oricum o sa te citesc cu drag de cate ori ai sa mai scrii ceva sau nu. Oamenii dragi nu imi ies din suflet doar pentru simplu fapt ca nu mai scriu pe blog sau nu mai dau nici-un semn de viata. Oamenii dragi raman in coltul de suflet la loc de cinste si oricand sunt bine veniti atunci cand apar.

    Comentariu de sufletica — 01/06/2011 @ 6:31 PM


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

Cipri Blog

Cipri Palamariu

poveștile mele

zâmbesc. visez. zâmbesc

ADDAMISSIA

Another Perspective of Life

%d blogeri au apreciat: