ADDAMISSIA

05/12/2015

Un teanc de hartii

Filed under: Constatări Diverse,Uncategorized — Addamissia @ 8:08 PM
Tags: , , , , ,

Pentru ca vreau sa schimb mobila din casa, ieri am inceput sa scot din functiune unele piese de mobilier.

Aveam o comoda veche pe care statea televizorul. In ea stateau ascunse stive de dosare, caiete, carti si tot soiul de hartoage care la un moment dat, erau extrem de pretioase.

Am inceput sa scot strategic fiecare dosar din cele trei coloane inalte, foarte bine organizate de altfel, de dosare. Ma asezasem aparent confortabil pe covor, cu gandul ca in doua-trei ore le voi termina de studiat si de reorganizat. Curiozitatea m-a impins zdravan sa deschid fiecare dosar cu sina pe care scria F.J.(Facultatea de Jurnalism) si sa revad teancurile de cursuri scrise de mana cu atata pasiune. Am revazut nu cu la fel de mult drag cartile, manualele de politologie, epistemologie, deontologie, axiologie, filosofie antica/moderna/contemporana, metafilosofie, stiintele comunicarii, publicitate, genuri ziaristice…deja am obosit enumerandu-le si nu sunt toate.

Am gasit chiar si un dosar ce continea lucrari de control din liceu 🙂 . Ce de amintiri frumoase contin lucrarile alea. La fiecare lucrare cu nota buna stateam si ma intrebam cu voce tare oare de la cine am copiat atunci de am luat asa nota mare. Cele cu note mici sunt imposibil de uitat. Cu siguranta, fiecare dintre noi tine minte care a fost cea mai mica nota pe care a luat-o sau care a fost cel mai tare moment in care a fost prins copiind.

Ar fi inutil sa ma intreb cum de-am pastrat atatea carti si stive de mape pline cu notite si cursuri. A fost simplu: atat timp cat nu le-am vazut si nu m-au incomodat, am si uitat ca exista. Dar si cand le gasesti, parca sunt bucati rupte din alta lume. Parca am trait alta viata. Parca toate s-au intamplat acum 1000 de ani si ni se pare ciudat de ce nu mai simtim acea legatura puternica fata de aceste hartoage care ne-au mancat niste ani buni din viata si dupa urma carora am ramas cu niste diplome care, cine stie pe unde or mai fi si care oricum nu ne-au folosit la mare lucru.

Un teanc de hartii…pline de amintiri, pline de zilele din viata noastra. Atunci cand le-am scris, erau universul nostru. Acum…nu mai reprezinta decat o incarcare nejustificata a casei, ceva ce trebuie mutat sau in unele cazuri, chiar aruncat.

 

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.

Cipri Blog

Cipri Palamariu

poveștile mele

zâmbesc. visez. zâmbesc

ADDAMISSIA

Another Perspective of Life

%d blogeri au apreciat: