ADDAMISSIA

25/10/2015

Sa reinviem blogroll-ul!

Filed under: Miscelanea — Addamissia @ 9:13 PM
Tags: , , , , , ,

De astazi voi lansa la apa noul blogroll, locul unde voi pune numele virtual al celor pe care ii admir si pe care imi doresc sa ii citesc in putinul timp liber pe care il am.

Intamplarea face ca primele doua nume din blogroll sa fie si doua persoane pe care le apreciez enorm. Una dintre ele este Nina Despa, un om deosedit, un suflet cum rar ne este dat sa mai intalnim in zilele noastre, o prietena in adevaratul sens al cuvantului.

A doua persoana este Cipri Palamariu, omul de care ma leaga amintiri placute despre blogging, multe conversatii intinse pe ore si dragostea pentru un oras minunat: Brasovul 🙂 .

Voi continua sa adaug nume in blogroll doar daca acel blog merita. SI cand spun asta, ma refer la calitatea omului din spatele monitorului. Anii in care faceam schimb de link-uri au apus. Cred ca acum trebuie sa primeze calitatea, chiar daca e greu de obtinut. Nu ma intereseaza daca acest blog nu este citit sau vizitat. Nu ma intereseaza nici daca nu are o lista impresionanta si sonora de nume consacrate in blogging. I’ve grown up, nu-mi trebuie superficialitate.

Asa ca voi incerca sa tin standardele ridicate in ce priveste oamenii din mediul virtual.

Quality, not quantity!

23/06/2015

Scurta constatare

Cateodata, dupa ce mai mut cate o caramida p-aici, pe blog, mai citesc vechile postari. Le citesc cu mintea de acum 🙂 . Deunazi am obsevat ca anul 2009 a fost unul foarte bun pentru acest blog. Un an fructuos, cum s-ar spune. Cei mai multi vizitatori, cele mai multe vizualizari, cea mai buna pozitie din zelist.ro… locul 1328. Destul de bun pentru momentul acela, se pare.

Problema pe care mi-o pun acum este daca acest blog se mai poate ridica la un astfel de nivel, tinand cont ca acum zace pe undeva pe la 20000 in topul mentionat anterior. In anul 2015 nu mai are acelasi trafic, nici acelasi numar de vizitatori si nici acelasi numar de cititori fideli. Ceea ce este absolut normal, mai ales dupa o perioada de inactivitate.

Stiu insa ca la fel cum eu m-am lasat de scris la un moment dat, la fel se pot lasa si altii si asa, mai urcam o pozitie.

Totodata, perseverenta n-a omorat pe nimeni. Cum cat scriem mai des si ne folosim de micile trucuri de promovare a postarilor, mai urcam o treapta in top.

N-am pretentia sa ii ajung pe bloggerii consacrati. Nu ma intereseaza faima si nici locurile lor sus-puse din top.

Voi face insa un deal cu mine: sa scap de cele 5 cifre si sa ma situez pe un loc format din patru cifre 🙂 .

22/06/2015

Despre prietenii

Friendship_brokenPrietenii vin si pleaca. Stau in viata ta un an, doi, trei, zece…depinde. Depinde de ceea ce ne leaga, de ceea ce avem in comun. Atunci cand nu mai gasim nicio intersectie care sa ne uneasca, fiecare o ia pe un alt drum.

Despartirile se produc de obicei atunci cand ne certam pe jucarii, pe iubitii sau iubitele din liceu, atunci cand apar intrigile si competitiile din facultate si in cele din urma, atunci cand ne schimbam locul de munca dupa ce ani multi am format o gasca simpatica ce gasea mereu un motiv sa iasa la bere dupa program.

Atunci cand esti copil, lucrurile sunt infinit mai simple. Prieteniile se aprind si se sting mai ceva ca o bricheta. Faceti un efort si aduceti-va aminte cam cate prietene bune si cam cati tovarasi de joaca ati schimbat pana la liceu. De aici lucrurile incep sa se complice. Apar iubirile, deci noi motive de cearta. Cu eforturi mari, poate ca unii dintre noi am reusit sa pastram vii prietenii inca din timpul liceului, dar fiecare stie cu ce pret si cu cata incredere investita in cealalta persoana. Ne trezim la maturitate, la facultate, master, doctorat, la locul de munca. Acum, criteriile de selectie sunt mult mai multe si mai rafinate, semn ca anii ce au trecut si-au pus amprenta sub forma unor cerinte clare fara de care nu mai acceptam oameni in viata noastra. E ca un soi de admitere, dar nu la o institutie de invatamant, ci in viata noastra. Reusesti sa treci peste cerintele impuse, capeti increderea, respectul si fidelitatea mea. Altfel, esti un oarecare. Cine reuseste sa mearga pe aceeasi lungime de unda cu noi, devine prieten, confident, shoulder to cry on, icecream buddy, omul de baza, jumatatea care stie ce urmeaza sa-i spui inainte de a raspunde la telefon.

Anii trec. Strangem amintiri frumoase, urate, de toate felurile. Colectionam momente traite alaturi de prieteni si le impletim in povesti de viata. Umplem CD-uri cu poze si arhivam clipe in mintea noastra. Ne ancoram in amintiri si credem ca ele vor face prieteniile si mai solide. De fapt, nu fac decat sa le erodeze. Treptat, ne saturam unii de altii pana la punctul in care realizam ca cel alaturi de care am trait clipe faine, cel alaturi de care am ras pana cand am cazut din picioare este un strain pe care inima nu il mai recunoaste. Devenim niste straini cu amintiri ce ne-au legat candva. Amintiri ce nu ne mai pot oferi decat 35 de secunde de zambete fortate. Amintiri care apartin trecutului. Iar noi nu traim in trecut. Traim in clipa de Acum.

Prieteniile sfarsesc pasnic, in cele mai fericite cazuri. Cu siguranta sunt multi cei care vor spune ca multe prietenii se termina in note negative, violente chiar. Dar nu cu ideea asta as vrea sa inchei aceasta postare. Ci cu ideea ca la fel ca oricare alt lucru sau fiinta de pe acest pamant, pana si prieteniile pot sfarsi natural, fara a ne spune vorbe urate unii altora, fara a simti ura sau resentimente. Pur si simplu, oamenii ies treptat din inima noastra, cu buna noastra stiinta pentru ca, asa cum am spus la inceput, nu mai gasim nicio intersectie care sa ne uneasca, fiecare o ia pe un alt drum.

05/12/2010

Am revenit :)

Filed under: Miscelanea — Addamissia @ 9:00 AM
Tags: , , , , ,

Se spune că nu e bine să renunţi la pasiuni, la hobby-uri, la lucrurile care ne plac. Ele sunt cele care în momentele grele sau urâte din viaţa noastră ne ţin pe linia de plutire, ne distrag atenţia.

Acum aproape doi ani am creat acest blog din plăcerea mea de a scrie despre tot ce-mi trece prin minte, fără reţineri, fără menajamente. Am scris şi am tot scris până când am simţit că nu mai am ce spune şi încet încet, m-am oprit.

Am fost certată în nenumărate rânduri pentru faptul că am încetat să scriu. Asta nu m-a putut motiva să reiau scrisul pe blog. Nimic nu mă putea motiva…şi nimeni.

După fix două luni de la ultima postare, revin 🙂 aşa cum am promis câtorva oameni dragi de pe aici şi nu numai. Revin cu o stare de spirit mai bună, cu ceva chef de scris şi cu speranţa că nu voi mai avea pauze aşa lungi :))).

05/10/2010

Frig al naibi, monşer…

Şi ca să-mi fie şi mai frig, zic să-mi mai fâlfâi puţin degetele devenite ţurţuri peste taste, aşa de dragul diversităţii. Lumea aşteaptă să vină căldura. Au scris ăştia la radio că pe la orele 22:00 se pompează căldură la calorifere. Dar eu ştiu că dacă domnu’ administrator nu vrea să bage lumea la cheltuieli aşa devreme, nu coboară în beci să dea drumul la conducte. Prin urmare, cred că până dimineaţă voi fi congelată :lol:.

Cu gândul la frig, mi-am adus aminte că atunci când eram mici, doamnele învăţătoare ne puneau să aducem de acasă nişte trenţe pe care să le punem peste bănci, pe post de faţă de masă. Nu de alta, dar şcoala era săracă, săraca de ea 😀 , şi nu dispunea de fonduri necesare pentru a asigura coatelor noastre muncitoare confortul termic astfel încât să putem exersa beţişoarele şi bastonaşele fără a tremura.

Acum simt iar acel disconfort la mine în casă. Mi-au îngheţat coatele şi toate închieturile mâinilor de la biroul ăsta rece 😦 . Am o mână mai rece decât cealaltă. Dreapta e mai rece, fiindcă trebuie să stea pe maus. Stânga se mai fofilează ocazional prin vreun buzunar. Chiar ar fi utilă treanţa aia de care vă povesteam mai sus. Dar dacă vreau să pun ceva pe biroul ăsta, ar însemna să fac o aroganţă 😀 . Ar trebui să vandalizez una din feţele de masă :lol:, ceea ce ar însemna o tornadă de înjurături la adresa mea din partea proprietarei, mama 😀 . Aşa că, mai bine nu. Aş vrea să dorm în patul meu la noapte, nu pe preş 🙂 .

Şi dacă tot am renunţat şi la posibila aroganţă care m-ar fi salvat de la un început de artrită, cred că renunţ şi la ideea de a sta trează, la pândă, doar doar aud apa curgând prin calorifer. N-avem noi norocul ăsta….

09/08/2010

Mai ţineţi minte :))) ?

Când erau ele mici…

08/07/2010

Miros de weekend

Filed under: Miscelanea — Addamissia @ 10:20 PM
Tags: , , , , , , , ,

Domneee, nu ştiu ce faceţi voi weekendul ăsta (aţi putea să-mi spuneţi 😀 ) dar io mă uşchesc un picuţ pe la munte, că văd că el, muntele, nu binevoieşte să stea cu chirie ocazional prin Bucureşti. Aşa că mă duc să stau io cu chirie la el.

Mâine după prânz vine un băiat frumos să mă culeagă de pe la munci şi ne tirăm la relaxare că nu mai ţine vrăjeala. Muncă nene, muncă, dar cât??? Mai vrem şi noi aer respirabil, un pic de iarbă între ochi, o privelişte să ne mai destindem puţin muşchii feţei că prea stăm încruntaţi de dimineaţa până seara şi cu ochii beliţi în monitoare.

Pentru Duminecă, Sufleţelul drag a programat o porţie de joacă, de dat în mintea copiilor cu un extra-bonus constând în reprize dese şi zgomotoase de râs pe seama celor care se vor juca şotronul, frunza etc., dar şi pe seama noastră. De ce să nu râdem şi de noi, nu? Ditamai fomeile, să le vezi ţopăind de zor la un şotron :))) :))).

Cam aşa, fraţilor. Hai s-auzim de bine 🙂 , v-am pupat!

Pagina următoare »

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.

Cipri Blog

Cipri Palamariu

poveștile mele

zâmbesc. visez. zâmbesc

ADDAMISSIA

Another Perspective of Life

%d blogeri au apreciat: