Mamelor din lumea-ntreagă, hai La Mulţi Ani, să ne trăiţi. Fomeilor din lumea-ntreagă şi tuturor celorlalţi care se simt pe alocuri fomei, hai La Mulţi Ani şi vouă. Vă doresc la toate un nene ca cel din poznă 😀 .Urările fiind făcute, să trecem la lucruri serioase, zic.
Da, după cum ziceam, încă o zi căreia trebuie să îi rezist eroic. Iar zâmbete peste zâmbete, iar „vai, mulţumesc”-uri răsuflate, iar schimonoseli de genul „ce drăguuuţ” şi „ce colegi atenţi avem”…Norocul meu şi nu numai al meu este că toată povestea asta o să ţină fix juma de oră, până ne vedem cu toţii la faţă la cafea, de dimineaţă, după care totul va reintra în normal. Adică la ora la care intră postul ăsta deja sunt scăpată de pupături şi luaturi în braţe drept răsplată pentru buchetul de zambile sau frezii.
Săracii bărbaţi. Iar mi se face milă de ei. Mi se cam face milă şi de mine pentru că după muncă trebuie să semnez şi io condica pe la o florărie ca să dau cu banul fără număr, fără număr pe flori pentru mama mea şi pentru cine s-o mai nimeri în calea mea 😆 .
Abia aştept să treacă zilele astea. Până la Paşte, când bineînţeles, o luăm de la capăt. Dar măcar atunci e o sărbătoare în toată regula şi nu zile cu motiv de dat banii pe prostii. Hai v-am pupat, să fiţi cuminţi şi să nu cheltuiţi prea mulţi bani :)) .