ADDAMISSIA

26/12/2009

Cum se ţine microfonul

Filed under: Funny Stuff — Addamissia @ 10:00 AM
Tags: , , , , , ,

25/12/2009

Micul lătrător

Filed under: Funny Stuff — Addamissia @ 10:00 AM
Tags: , , , , ,

Cică ştie şi el să latre, măăă 😆 .

14/12/2009

Cum fluieră un căţel

Filed under: Funny Stuff — Addamissia @ 10:00 AM
Tags: , , , , , ,

Ie-te-te ce haioşenie de căţoi am găsit pe YouTube 😆 . Te crăcănezi de râs, nu alta :)))) , cum se chinuie el să fluiere. Ba, unde mai pui că îi şi iese :))) .

12/12/2009

Amintiri de iarnă

Filed under: Stări de Spirit — Addamissia @ 12:39 PM
Tags: , , , , , , , ,

Hi hi 😀 . Ninge. Dap, ninge. Adică la mine la geam ninge. Câţiva fulgi amărâţi acolo, se lovesc de geam de zor. Nu-s aşa de fioroşi cum ar fi trebuit pentru perioada asta, dar bine că sunt şi ăştia, decât deloc.

Nu am mai văzut o ninsoare ca lumea de câţiva ani. Când eram copii ne aruncam cât puteam de tare în ditamai patul de zăpadă de un metru şi ceva, ne băteam de dimineaţa până seara cu şi în zăpadă, veneam fleaşcă acasă din cap până în picioare, de ne luau mamele la ture că spală după noi în fiecare zi. Ce zile frumoase 🙂 . Nu duceam griji, nu aveam responsabilităţi. Ba mint, duceam o grijă, aceea de a ieşi cât mai repede afară la zăpadă.

Până şi la şcoală făcusem un derdeluş chiar în faţa cancelariei. Nu de alta, dar acolo era singurul loc din împrejurimi disponibil pentru datul cu punga sub fund pe zăpadă.  Acolo am rupt vreo două perechi de salopete de iarnă, dintr-alea din fâş de la datul pe derdeluş. Tot de acolo am strâns o colecţie frumuşică de absenţe nemotivate prin clasele a cincea, a şasea. Singurul lucru care nu-mi iese nici acum la socoteală este de ce se întrebau toţi profii unde suntem când ni se auzeau gurile în tot cartierul de pe derdeluş. Era suficient să scoată capul pe geam şi să ne vadă cum ne rupeam gâturile în zăpadă. Fraierii 😆 .

Eh, ce repede au trecut anii ăia. Acum, când vedem un strop de zăpadă ne bucurăm la fel ca atunci, numai că nu prea mai putem să facem la fel de multe nebunii şi prostioare. Sau le facem, dar altfel 😀 . De exemplu, acum vreo doi ani, la noi la muncă se aplica metoda luatului de mâini şi de picioare şi aruncat cu japca în zăpadă, după care urma o bătălie mai ceva ca-n meciurile de box, care pe care să săpunească mai bine. Nu mai conta că lucram la birou, nu mai conta că stăteam uzi pentru tot restul zilei, nu mai conta că media de vîrstă era undeva la 20 de ani, nu mai conta nimic. Decât momentele alea în care simţeam că trăim, simţeam fericirea, bucuria de a rîde cu poftă unii de alţii, de zgribulitul în masă ce urma unei astfel de bătălii. Noroc cu caloriferele. Ne mulam imediat fundurile pe ele, stăteam unii într-alţii ca pui de găină ca să ne încălzim, după care să ne apucăm iar de muncă. Deh, trebuia să revenim la normal, la statutul de oameni maturi, cu responsabilităţi, cu atribuţii. Era chiar haios când treceam unii pe lângă alţii şi ne bufnea un rîs demenţial numai când ne priveam. Ne aduceam instant aminte ce făcusem doar cu câteva momente înainte. Frumos, a fost foarte frumos. Şi o să mai fie. Dacă îţi doreşti, poţi retrăi astfel de momente oricând cu cei dragi. V-o spun eu, care nu trece zi să nu râd cu lacrimi la fiecare poznă pe care o fac colegele mele la muncă, cu mine sau fără mine 😀 .

Hai să aveţi o zi faină şi rugaţi-vă să ningă în continuare. Poate facem o bătaie cu zăpadă 😀 .

05/12/2009

We Know Shit…

Ce Columbeanca, ce Gina Pistol, ce Adi Mutu…neinteresant. Total neinteresant. Priviţi aici cel mai tare eveniment şi cele mai tari personaje din show-biz, din mondenitateta românească, din ce vreţi voi de pe meleagurile astea româneşti.

P.S.: Parcă scria undeva că la noi e interzisă bigamia…Aaa, mă scuzaţi, nu s-a menţionat tipul de bigamie care se interzice, nu? Deci, e la libera interpretare…

Sursa foto: mail.

28/11/2009

Banc cu morală

Filed under: Funny Stuff — Addamissia @ 10:00 AM
Tags: , , , ,

Mi-a plăcut bancul ăsta atât de tare încât am zis să îl vedeţi şi voi. Dacă nu-l ştiţi, enjoy! Dacă îl ştiţi, mai trageţi o porţie de râs 😀 .

Ion se trezeşte într-o dimineaţă cu o mahmureală îngrozitoare după o noapte petrecută la o petrecere.

Se chinuie să-şi deschidă ochii şi primul lucru pe care îl vede sunt două aspirine aşezate lângă un pahar cu apă pe noptieră. Şi lângă el, un trandafir roşu. Ion se ridică din pat şi-şi vede hainele curate şi călcate. Se uită prin cameră şi vede că totul e în ordine perfectă şi luceşte de curăţenie. La fel e şi în restul casei.

Ia aspirinele, se sperie când se uită în oglinda din baie şi vede un ochi vânăt şi în cele din urmă observă un bilet pe masă pe care scria:

„Dragul meu, micul dejun e în cuptor.
Eu am ieşit la cumpărături. Te iubesc!!”

Se târăşte până în bucătărie şi vede că într-adevăr îl aşteaptă micul dejun aburind şi ziarul de dimineaţă. Fiul lui e şi el în bucătărie.

Ion îl întreabă:

– Fiule, ce s-a întâmplat azi-noapte?

– Păi, ai ajuns acasă beat după 3 dimineaţa şi ai luat-o razna.

Ai rupt măsuţa din sufragerie, ai vărsat pe coridor şi ţi-ai făcut un ochi vânăt când ai dat cu capul de uşă .

– Atunci de ce este totul într-o ordine atât de perfectă, atât de curat? Am primit un trandafir roşu şi micul dejun mă aşteaptă pe masă.

– Ah, asta-i simplu, îi răspunde fiul.

Mama te-a târât până în dormitor şi când a încercat să-ţi dea jos pantalonii i-ai spus:

„Lasă-mă în pace, târfă ce eşti, sunt însurat!”

Morala:

Măsuţa ruptă – $200.26

Micul Dejun – $8.20

Trandafirul roşu – $3.00

Aspirinele – $0.30

Să spui lucrul potrivit la momentul potrivit: de nepreţuit!

13/11/2009

Din seria ”pitici pe creier”…

Filed under: Constatări Diverse — Addamissia @ 9:09 PM
Tags: , , , , ,

Domneee, urăsc muştele. Da, muştele. Alea care zboară ca bezmeticele, indiferent de oră, anotimp sau situaţie. Le urăsc într-atât de mult încât am ajuns chiar să scriu despre ele :)))). Ca naiba! Iniţial, am zis că vara sunt mai multe ca număr şi că odată ce dă frigul, se răresc considerabil, spre deloc. Dar nu fu aşa cum am sperat şi am gândit. Cel mai tare mă enervează la birou. Dintr-o dată mă vezi cu mâinile prin aer, înlăturându-le de pe monitor :))). Faza cea mai tare este că Alinuţa, colega mea, încearcă să le asasineze, iar io detest groaznic momentul în care Ali dă cu monitorul de birou în încercarea de a le omorî. Face prea mult zgomot :)))). Astă vară, când erau multe rău, am folosit nişte treburi dintr-alea lipicioase, dar erau într-atât de inestetice, încât am renunţat la ele.

Şi ca să vedeţi că am şi cu cine să semăn, chiar în momentele astea, tata hărţuieşte o muscă prin casă. Încă n-a reuşit să o doboare :))))).

« Pagina anterioarăPagina următoare »

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.

Cipri Blog

Cipri Palamariu

poveștile mele

zâmbesc. visez. zâmbesc

ADDAMISSIA

Another Perspective of Life

%d blogeri au apreciat: