ADDAMISSIA

21/09/2015

Despre soti, ispite si anii care trec…

Filed under: Constatări Diverse — Addamissia @ 2:47 PM
Tags: , , , , , , ,

Astazi mi s-a pus sa scriu despre cei casatoriti. Cei casatoriti si satui unul de altul, mai ales.

In anumite momente ale vietii, intalnim niste oameni fata de care ne legam sentimental pe o perioada determinata de timp. Zic determinata pentru ca, desi va suna transant si lipsit de emotie, ne sictirim intr-un asa hal unii de ceilalti incat se duce dracu toata atasarea si toti fluturii, barzaunii si alte lighioane care ne zburau prin cap, stomac, inima…

Ne place sa ne indragostim. Este un sentiment asa de frumos, de placut, de „toata lumea e a mea”. Tu esti cea mai frumoasa femeie din lume, iar tu dragule, esti cel mai misto barbat din univers. Impreuna vom cladi palate, vom face trei echipe de fotbal, cu tot cu rezerve, ne vom lua Ferrari si sapam in curte de-o piscina. Facem o nunta maaare, cu lautari si porumbei, intindem o hora penibila de dragul rudelor din provincie chiar in fata blocului si la miezul noptii, ma las furata, ca sa mai dansez si eu ultima data in viata intr-un club.

Trec anii, apare un plod in peisaj, poate mai apare si al doilea. Ne luam casa, masina, facem rate la banca si tragem ca boii la serviciu ca sa platim banca. Barbatul face burta, gusa si alte soiuri de denivelari corporale. Face investitii serioase in „biberoane” de bere la 2.5 litri si  da din cur cu viteza intai, maaaximum a doua. Femeia il tine bine pe mancarica, il ocroteste sa nu moara de foame. Si ea investeste, dar nu in „biberoane” de bere, ci in ganduri si frustrari. „Al dracu, nu se mai uita la mine. Sforaie ca porcu’. Miroase a bautura de-ti vine sa dormi cu masca de gaze pe fata.” Iar el, pe de alta parte, se gandeste ca „asta a nascut si de atunci, n-am mai vazut veverita. S-a ingrasat ca vaca. Nu stiu cum dracu a ajuns de la 55 kg la 70. S-a luat la intrecere cu mine.”

Ajunsi la 35-40 ani, fiecare din cei doi devin simpli colegi de apartament, dar parinti devotati. Au uitat cum s-au indragostit, au uitat cand se sarutau cu pasiune, au uitat ca dragostea, pasiunea, respectul, comunicarea trebuiau pastrate. Acum, ea s-a tuns scurt, a renuntat la frumusete de podoaba capilara. Era o corvoada pentru ea sa isi intretina frumusetea de par. De epilat, mai rar, ca oricum nu o mai mangaie nimeni pe picioare. El isi clateste ochii la gagici tinere, slabute, machiate, pe tocuri, dichisite cu haine si accesorii dragute. Cu privitul nu a omorat pe nimeni. Altceva oricum nu poate face pentru ca nu-l baga nimeni in seama. Este mult prea expirat fizic, chiar daca varsta i-ar mai permite sa flirteze elegant.

Dintr-o data, apare ispita. Pentru el. O mai veche dragoste se vede pe parta cealalta a strazii si nu-i vine sa creada ca se intampla asta. Au trecut 16 ani de cand nu s-au mai vazut. A trecut cu masina de pe o parte a strazii pe alta, doar doar ar vedea-o mai bine. Da, este chiar Ea. Neschimbata. Din acel moment, ceva s-a declansat. Este dornic sa afle ce a facut in toti acesti ani. Vrea sa o tina in brate si o spune cu toata sinceritatea. Nu mai conteaza ca acasa are o nevasta si o ploada mica pe care o iubeste maxim. Nu prea vrea sa vorbeasca despre nevasta. Despre ploada, da. In schimb, este cu totul absorbit de Ea. Cum de arata la fel dupa atatia ani? Cum de nu-si arata varsta? Nevasta este mai mica decat ea de ani si de doua ori mai lata….fizic. Nevasta se ascunde in poze sa nu i se vada gabaritul depasit. Nici nu mai deschide picioarele. Tine veverita ascunsa foarte bine. Deja ne luam la intrecere cine sforaie mai tare. Ea merge la sala, iese in oras des, zambeste si vorbeste foarte frumos. El este captivat. A uitat ca fizicul burtos si falcile de raton nu prea in avantajeaza. Deja se vede zmeu, desi ispita i-a trantit verde-n fata ca nu pupa extra servicii, in afara de un suc platit nemteste. Nici in masina lui nu se urca. Prefera confortul propriei buburuze.

Zilele trec. El insista. Ispita nu cedeaza. Stie ce masculi a avut in viata asta si stie ca el este cu mult sub nivelul ei. Il tine in corzi cu replici taioase si cu flituri dese la propunerile lui. El insista…

Povestea nu se termina aici, nu stiu cand si cum se va termina. Tare-s curioasa. Insa un lucru stiu sigur: povestea se repeta in multe cazuri, in multe cupluri, in multe vieti.

Ar fi bine daca oamenii ar fi sinceri cu ei de la bun inceput si mai ales cu cei pe care si-i aleg drept parteneri de viata. Nu o sa fim mereu 90-60-90. Ne schimbam fizic si sufleteste. Ne uratim fizic si sufleteste. Devenim egoisti. Consideram ca din moment ce am semnat bucata aia nenorocita de hartie, celalalt partener este al nostru, ne apartine, avem acte pe el si cu el. Uitam sa ne ingrijim asa cum o faceam inainte. Nu ne mai intereseaza cum aratam sau cum ne purtam cu celalalt. Ma „iubeste” oricum, ca doar „d-aia m-a luat. Trebuie sa ma suporte”.

Concluziile povestii de mai sus le poate trage fiecare. Dar inainte de asta, ar trebui sa privim fiecare in ograda noastra, sa ne analizam viata, deciziile, sa ne punem intrebari dar sa ne oferim si raspunsuri sincere la cele mai intime chestiuni. Cine nu poate face asta, se minte pe sine si este clar ca regreta deciziile din trecut.

Am incheiat istorisirea.

08/03/2010

8 Martie…iar

Mamelor din lumea-ntreagă, hai La Mulţi Ani, să ne trăiţi. Fomeilor din lumea-ntreagă şi tuturor celorlalţi care se simt pe alocuri fomei, hai La Mulţi Ani şi vouă. Vă doresc la toate un nene ca cel din poznă 😀 .Urările fiind făcute, să trecem la lucruri serioase, zic.

Da, după cum ziceam, încă o zi căreia trebuie să îi rezist eroic. Iar zâmbete peste zâmbete, iar „vai, mulţumesc”-uri răsuflate, iar schimonoseli de genul „ce drăguuuţ” şi „ce colegi atenţi avem”…Norocul meu şi nu numai al meu este că toată povestea asta o să ţină fix juma de oră, până ne vedem cu toţii la faţă la cafea, de dimineaţă, după care totul va reintra în normal. Adică la ora la care intră postul ăsta deja sunt scăpată de pupături şi luaturi în braţe drept răsplată pentru buchetul de zambile sau frezii.

Săracii bărbaţi. Iar mi se face milă de ei. Mi se cam face milă şi de mine pentru că după muncă trebuie să semnez şi io condica pe la o florărie ca să dau cu banul fără număr, fără număr pe flori pentru mama mea şi pentru cine s-o mai nimeri în calea mea 😆 .

Abia aştept să treacă zilele astea. Până la Paşte, când bineînţeles, o luăm de la capăt. Dar măcar atunci e o sărbătoare în toată regula şi nu zile cu motiv de dat banii pe prostii. Hai v-am pupat, să fiţi cuminţi şi să nu cheltuiţi prea mulţi bani :)) .

07/03/2010

Ajun de 8 martie

Filed under: Miscelanea — Addamissia @ 9:00 AM
Tags: , , , , , , , ,

Ştiţi ce zi este azi, nu? Da, e duminică, într-adevăr, dar în afară de asta, ştiţi ce zi e azi? E ajunul lui 8 martie, ziua în care roieşte în aer şi mai ales în minţile femeilor măreaţa întrebare „Dragule, ce-mi iei de 8 martie?”

Azi e ziua în care gesturile bărbaţilor sunt atent şi îndelung analizate, doar doar vor trăda o intenţie sau poate chiar un fapt împlinit: cadoul de 8 martie! Mai ales că e duminică şi ziua-i lungă, adică ai timp de colindat după cadou.

Prin urmare, nu prea ai scuză dacă doreşti să stai în casă. He he 😀 . Ăsta-i unul din puţinele motive pentru care nu-mi pare rău că m-a făcut mama fată. Adică pe vremea asta mohorâtă să-mi mişc dorsalele din casă, să iau în frează toată aglomeraţia din magazine, să mor de nervi pe la cine ştie ce hal de coadă ca să ce? Să-i iau mândrei cadou? Mai bine aş ieşi până la colţ, la florărie, îi iau un buchet mişto de flori şi gata. Sau dacă aş fi băiat dăştept, problema ar fi fost rezolvată de mult cu o comandă on line de ceva ce i-ar folosi. Şi uite aşa, aş scăpa 😀 .

Să vă văd cum scăpaţi însă de privirile lungi aţintite spre voi toată ziulica şi de zâmbetele aruncate la fiecare propoziţie ce conţine sintagma „8 martie”.

01/03/2010

Vine, vine primăvaraaa…

În sfârşit, adică în sfârşit vine primăvara. Măcar calendaristic, dacă altfel nu se poate momentan. (more…)

25/10/2009

Rugăciunea unui bărbat

Filed under: Funny Stuff — Addamissia @ 12:00 PM
Tags: , , , , , , ,

Doamne , te rog, dăruieşte-mi o blondă, surdo-mută şi nimfomană, cu nişte ţâţe enorme, să fie fiica unui distribuitor naţional de bere şi să aibă o casă pe plajă.

A M I N

Sursa: mail.

12/10/2009

Din seria „ce nu mi-a plăcut la nuntă”

Filed under: Constatări Diverse — Addamissia @ 10:06 PM
Tags: , , , ,

Unul dintre lucrurile pe care le detest este nesimţirea. La general vorbind, nesimţirea de orice fel. Poate că exagerez, ceea ce nu ar fi ceva nou pentru cei care mă cunosc. Numai că nu pot să mă abţin. Bun…Să trecem la fapte. Ce nu mi-a plăcut la nuntă a fost comportamentul vestimentar a unora dintre reprezentantele…sexului slab. Vroiam să spun frumos, dar nu îmi ieşea. Încă nu pot să înţeleg de ce femeile mai plinuţe poartă haine strâmte şi de ce îi musai să se vadă sutienul în afara rochiei…la spate. Nu înţeleg şi nici nu vreau. Mi se pare de prost gust şi basta. Deci, de ce trebuie să fie aşa? De ce nu se pot îmbrăca şi ele cu nişte haine care să le avantajeze şi care să le ascundă defectele de natură fizică? Că mai frumoase tot nu se fac. Gata, m-am eliberat de un stress. Aştept păreri. De toate felurile.

01/04/2009

Despre pitzipoance ca fenomen

Filed under: Miscelanea — Addamissia @ 8:22 PM
Tags: , , , , , ,

Ok, se pare ca astazi s-au incins spiritele cam rau pe tarlaua de net a lui Bad Pitzi. Toata lumea a avut cate ceva de zis referitor la ultimul post al acesteia. Am avut rabdare sa citesc, pe langa postul propriu-zis, si toate comentariile cititorilor, pentru ca am vrut sa vad cam cat de impartite sunt parerile in ceea ce priveste extinderea cu putere a fenomenului numit „pitziponceala”. Si nu puteti spune ca nu se extinde infiorator de repede. E de ajuns o singura privire in jurul nostru pentru a avea dovada clara ca acest lucru se intampla. Pe langa opiniile firesti de PRO si CONTRA, mi-a atras atentia un comentariu care facea referire la modul in care Bad Pitzi sustine blogosfera feminina. Mentionez ca nu am nicio critica la acest comentariu, din contra. Cred ca blogosfera feminina ar trebui curatata de diverse domnite si dudui care epateaza prin superficialitate si ignoranta. Iar Bad Pitzi, desi e la un pas distanta de o criza de nervi cateodata, nu face decat sa mai traga un semnal de alarma ca boala pitzipoancelor se extinde precum raia si ca, ce-i mai grav, maladia  este puternic alimentata de site-uri de nisa care nu fac altceva decat sa ridice in slavi aceasta atitudine lipsita de valori. Nu voi generaliza, insa nu voi da nici nume de astfel de site-uri. Ramane la libera alegere a fiecaruia sa evalueze calitatea unui site in ceea ce priveste informatia pe care o publica, atitudinea pe care acesta o promoveaza si publicul  pe care si-l atrage implicit. Problema este ca unele site-uri, in goana dupa trafic si publicitate, isi iau ca target aceasta specie a pitzipoancelor din care, regretabil, fac parte tot mai multe pustoaice care nu stiu cum sa-si traiasca adolescenta si adera la non-valori(bani, haine, telefoane s.a.m.d.) devenite conditii sine qua non, adevarate pietre de temelie pentru existenta lor.  Bineinteles ca in prima instanta ne-am gandi: cine scrie pe site-urile acestea? Cine le baga in cap toate ideile astea? Raspunsul este simplu, dar nu concludent: editorii. Da, ei scriu, insa cat la suta din ei cred cu tarie in ceea ce scriu? Cati dintre ei sau ele ar urma sfaturile sau indemnurile postate de ei insisi? Cati dintre editori ar putea sa-si cladeasca increderea in sine din niste simple titluri si articole superficiale? Nu judec pe nimeni aici. Stiu doar ca si cei care scriu pentru astfel de site-uri sunt oameni care au nevoie de un job pentru a supravietui si care trebuie sa respecte regulile si politica locului de munca. Iar pe langa acestia sunt si cei care scriu pentru simplul fapt ca de acolo vine banul si ca asa cere publicul si carora putin le pasa ce efect ar putea avea mesajul transmis de ei asupra cititoarelor.

Am putea sa vorbim si sa scriem zile in sir pe aceaste teme si tot nu am termina. Ma gandesc acum la formele fara fond ale lui Maiorescu, la ceea ce suntem si ceea ce vrem sa parem ca suntem. Cata dreptate avea…

“Oratorul vorbeste pentru a spune ceva, retorul pentru a se auzi, limbutul pentru a vorbi” – Titu Maiorescu.

Blog la WordPress.com.

Cipri Blog

Cipri Palamariu

poveștile mele

zâmbesc. visez. zâmbesc

ADDAMISSIA

Another Perspective of Life

%d blogeri au apreciat: