ADDAMISSIA

05/12/2015

Un teanc de hartii

Filed under: Constatări Diverse,Uncategorized — Addamissia @ 8:08 PM
Tags: , , , , ,

Pentru ca vreau sa schimb mobila din casa, ieri am inceput sa scot din functiune unele piese de mobilier.

Aveam o comoda veche pe care statea televizorul. In ea stateau ascunse stive de dosare, caiete, carti si tot soiul de hartoage care la un moment dat, erau extrem de pretioase.

Am inceput sa scot strategic fiecare dosar din cele trei coloane inalte, foarte bine organizate de altfel, de dosare. Ma asezasem aparent confortabil pe covor, cu gandul ca in doua-trei ore le voi termina de studiat si de reorganizat. Curiozitatea m-a impins zdravan sa deschid fiecare dosar cu sina pe care scria F.J.(Facultatea de Jurnalism) si sa revad teancurile de cursuri scrise de mana cu atata pasiune. Am revazut nu cu la fel de mult drag cartile, manualele de politologie, epistemologie, deontologie, axiologie, filosofie antica/moderna/contemporana, metafilosofie, stiintele comunicarii, publicitate, genuri ziaristice…deja am obosit enumerandu-le si nu sunt toate.

Am gasit chiar si un dosar ce continea lucrari de control din liceu 🙂 . Ce de amintiri frumoase contin lucrarile alea. La fiecare lucrare cu nota buna stateam si ma intrebam cu voce tare oare de la cine am copiat atunci de am luat asa nota mare. Cele cu note mici sunt imposibil de uitat. Cu siguranta, fiecare dintre noi tine minte care a fost cea mai mica nota pe care a luat-o sau care a fost cel mai tare moment in care a fost prins copiind.

Ar fi inutil sa ma intreb cum de-am pastrat atatea carti si stive de mape pline cu notite si cursuri. A fost simplu: atat timp cat nu le-am vazut si nu m-au incomodat, am si uitat ca exista. Dar si cand le gasesti, parca sunt bucati rupte din alta lume. Parca am trait alta viata. Parca toate s-au intamplat acum 1000 de ani si ni se pare ciudat de ce nu mai simtim acea legatura puternica fata de aceste hartoage care ne-au mancat niste ani buni din viata si dupa urma carora am ramas cu niste diplome care, cine stie pe unde or mai fi si care oricum nu ne-au folosit la mare lucru.

Un teanc de hartii…pline de amintiri, pline de zilele din viata noastra. Atunci cand le-am scris, erau universul nostru. Acum…nu mai reprezinta decat o incarcare nejustificata a casei, ceva ce trebuie mutat sau in unele cazuri, chiar aruncat.

 

03/06/2011

Pentru noii subscriberi la blog!

Filed under: Stări de Spirit — Addamissia @ 8:00 AM
Tags: , , , , , ,

Dragii mei subscriberi/bloggeri/noi veniţi p-aici, pe blogul ăsta…până când o să am niscaiva timp să mai modific pagina De ştiut, vă rog să nu vă mai obosiţi în a trimite request-uri de prietenii şi alte tovărăşeli pe messenger.

După cum prea bine scrie şi la pagina mai sus menţionată, dacă ai ceva să-mi spui şi nu vrei să vadă toată lumea, poţi să-mi scrii la adresa de mail din pagina de contact. Am spus să scrii, nu să trimiţi diverse cereri de adăugare în lista de messenger.

Sunt sigură că am fost destul de clară şi vreau să cred că nu o să mai văd astfel de cereri. Dacă cineva are obiecţii, prea puţin îmi pasă. Fiecare e liber să citească şi să dea subscribe/unsubscribe la ce blog vrea, inclusiv acesta.

01/06/2011

Gânduri…

Filed under: Stări de Spirit — Addamissia @ 8:00 AM
Tags: , , , , ,

De multe ori stau şi mă întreb de unde aveţi voi energie să mai scrieţi pe bloguri? De unde, fraţilor??? De unde idei, de unde dorinţă, de unde motivaţie…de unde?

Mie nu prea îmi mai iese faza cu scrisul, vă spun sincer. De câte ori am zis că revin, că reîncep să scriu, că nu o să pierd dragostea faţă de scris…până şi eu am crezut în ce spuneam…

Şi totuşi, nu aş vrea să renunţ la pasiunea mea. Dar nu găsesc nimic în mine care să mă împingă măcar să deschid blogul. Ceva a murit…

Îmi încep zilele la 5:30 a.m. . Plec la muncă la 6:30. La 7 dăm startul. Mă agit, mă zbat, mă consum, mă omoară psihic taskurile care parcă nu se mai termină, ba chiar se urgentează, se suprapun. Mi-am deteriorat considerabil memoria în toţi aceşti ani de luptă cu treburile din firma în care lucrez. Suntem ca o familie şi ăsta a fost factorul motivant numărul unu pentru care am continuat cu ei. Altceva, nu. Undeva pe la ora 17:00 sunt acasă. Asta când e totul ok şi nu se pune problema de stat peste program. Dar…singurul lucru pe care mi-l doresc odată intrată pe uşa casei este să nu mai gândesc. Atât. Şi aici se termină totul. Nu mai am energie, nu mai am idei, nu mai am gânduri pentru altceva. Îmi simt creierul epuizat de orice sursă de viaţă. Din start, blogul şi proiectul pe care l-am început anul trecut nu mai au nicio şansă de a exista. Sunt ca nişte copii abandonaţi, uitaţi undeva într-un colţ. Nu mă mai simt în stare să mai am grijă de ei…

În toată aceasta perioadă de absenţă de pe blog au fost momente, ore, zile, luni extrem de grele, apăsătoare, dureroase, chiar sfâşietoare. Nu a fost vreme de blogăreală sau de altceva de natură personală. Am zis că va veni şi ziua când voi începe să scriu iar. Ba chiar îmi doream asta. Să scriu despre orice şi oricine. Când, în sfârşit, am început, iar îmi vine să las totul baltă, să-l închid. Iar nu mă simt în stare de el. Iar nu am energia să gândesc pentru el. Cred că nu o s-o am niciodată în ritmul ăsta. Şi vin şi vă întreb: voi cum reuşiţi?

Sunt sigură că fiecare le are pe ale lui, urâte şi frumoase. Cu toţii venim rupţi de la muncă, ba unii mai au şi plozi de îngrijit şi tot reuşesc să-şi facă timp şi de o amărăciune de blog.  Eu una mă simt descurajată total. Nu reuşesc nici măcar să iau o decizie, dacă să îl închid definitiv sau să mai agonizez pe aici. Adevărul este că nu prea mă lasă sufletul să-l închid…dar într-o criză de nervi sunt în stare de orice.

Până şi aceste rânduri…am avut răbdare să le scriu pentru simplul fapt că sunt ca o eliberare pentru mine. Începusem altă postare pe care, bineînţeles, am abandonat-o. Nu am reuşit să-mi urnesc mintea pentru ea. Creierul meu vrea un tratament de relaxare totală, o anestezie puternică, o stare profundă de inconştienţă, eventual să fie şi de lungă durată, un buton de stop…

Nu ştiu ce voi face în zilele ce vor urma. Nu ştiu dacă voi scrie. Poate că…

26/05/2011

Curăţenie…

Filed under: Stări de Spirit — Addamissia @ 8:00 AM
Tags: , , , , ,

Nicio Ligă, nimic! Am zis! Ce atâtea bannere, ce atâtea link-uri, ce atâtea nume prin blogroll-ul ăsta? Adică facem publicitate şi altora. Primesc. Dar mie de ce să nu-mi fac? Sau de ce să nu apelăm puţin şi la calitate, nu numai la cantitate?

Ştiu, pentru un trafic de Doamne-ajută, trebuie şi nişte cantitate în blogroll, dar nene, nici să ţin toate dudele şi perele clocite ciurdine, doar-doar o creşte traficul. Neah! Not my style! Aşa că, după cum am promis, am început deratizarea blogului. Voi verifica fiecare link. Nu iert nimic. Unii deja au dispărut pentru simplul fapt că nu mai există pe www. Alţii au dispărut pentru că şi eu am dispărut de la ei. Şi tot aşa 🙂 .

Prin urmare, până la sfârşitul săptămânii despăduchem blogul 😆 . Cine se mai regăseşte după, bravo lui. Înseamnă că merită. Cine nu, ura şi la gară.

01/01/2011

Câteva cuvinte…

Filed under: Stări de Spirit — Addamissia @ 8:43 PM
Tags: , , , , ,

Mama lui de 2010…a trecut…nu ştiu dacă să-mi pară bine sau rău, probabil că voi decide pe parcurs. Eh, dacă tot m-am apucat de scris acum, măcar să vă urez toate cele bune tuturor, să vă ocolească necazurile, bolile, tristeţile, gândurile negre şi…să aveţi grijă de voi şi de cei pe care îi iubiţi.

Trag speranţă ca anul ce tocmai a început să nu mai aducă veşti proaste, din contră. Ştiţi cum se spune, tot răul sper bine 🙂 . Colegii mei de birou mă pândesc ca nu cumva să-mi rup iar vreun picior pe 15 ianuarie, aşa cum s-a întâmplat anul trecut 😆 , semn rău pentru anul 2010 la momentul acela. Le-am promis că le voi rupe pe amândouă dacă mă calcă pe nervi mai mult decât trebuie 😆 . Glumesc 🙂 . La câte necazuri am, fix asta mai lipsea.

Eh, dar să nu ne întristăm de la început de an. Ştiu că am zis p-aici că voi scrie în continuare pe blog…mi-ar plăcea să cred asta…însă evenimentele din viaţa mea nu îmi mai dau voie să mă concentrez asupra altor treburi. Poate doar dacă situaţia evoluează favorabil şi viaţa familiei mele se va mai lumina cu veşti bune. Ştiu că o mare parte dintre voi nu ştiţi despre ce este vorba. Nici nu trebuie. Sunt probleme cu care se poate confrunta orice familie şi care ne secătuiesc de toate energiile şi puterile de care dispunem. Sunt momente grele în care tot ce mai contează pe pământul ăsta este să fim alături de cei pe care îi iubim, indiferent de timpul pe care îl mai avem sau îl mai au de trăit.

Cam atât am avut de spus pentru moment. Vă pup pe toţi cei care mai daţi câte un click întâmplător pe aici. Sper să mai revin…

08/12/2010

O stare de spirit

Filed under: Stări de Spirit — Addamissia @ 9:00 AM
Tags: , , , , ,

Nu ştiu de ce, dar de la o vreme am început să privesc mai des la fotografiile pe care le deţin în şi pe lângă calculator. Aproape că nu trece săptămâna fără să iau la rând câteva directoare cu poze. La unele râd, la altele privesc cu un zâmbet tolerant…

Nu sunt genul de om căruia să-i placă întoarcerea în trecut. I’m more of a present person 🙂 . Nu mă uit la fotografii de dragul de a-mi aduce aminte ce am trăit. Oricum, nu toate fotografiile sunt făcute în momente plăcute ale vieţii, chiar dacă aparenţele ar spune altceva. Mă uit la ele ca să-mi fac chef să retrăiesc acele momente, mai frumos, mai bine, mai plăcut. Întotdeauna îmi dau curaj să vreau mai mult, să simt totul la o intensitate şi mai puternică decât am făcut-o în acele momente surprinse de camera foto. Într-adevăr 🙂 , nu îmi iese mereu 😆 , dar nu îmi pare rău că nu am încercat.

Fotografiile îmi aduc aminte ceea ce de multe ori uit: este loc de mai bine; dacă am ajuns până aici, pot ajunge şi mai departe; dacă am făcut lucrul ăsta bine, cu siguranţă pot face mai multe.

Şi totuşi, mă uit cam des la ele 🙂 . Stau şi mă întreb dacă subconştientul încearcă să mă motiveze, să-mi dea imboldul de a merge mai departe, de a tinde spre altceva.

Oare ăsta să fie motivul pentru care click-uiesc de zor printre sute de poze 🙂 ?

05/12/2010

Am revenit :)

Filed under: Miscelanea — Addamissia @ 9:00 AM
Tags: , , , , ,

Se spune că nu e bine să renunţi la pasiuni, la hobby-uri, la lucrurile care ne plac. Ele sunt cele care în momentele grele sau urâte din viaţa noastră ne ţin pe linia de plutire, ne distrag atenţia.

Acum aproape doi ani am creat acest blog din plăcerea mea de a scrie despre tot ce-mi trece prin minte, fără reţineri, fără menajamente. Am scris şi am tot scris până când am simţit că nu mai am ce spune şi încet încet, m-am oprit.

Am fost certată în nenumărate rânduri pentru faptul că am încetat să scriu. Asta nu m-a putut motiva să reiau scrisul pe blog. Nimic nu mă putea motiva…şi nimeni.

După fix două luni de la ultima postare, revin 🙂 aşa cum am promis câtorva oameni dragi de pe aici şi nu numai. Revin cu o stare de spirit mai bună, cu ceva chef de scris şi cu speranţa că nu voi mai avea pauze aşa lungi :))).

Pagina următoare »

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.

Cipri Blog

Cipri Palamariu

poveștile mele

zâmbesc. visez. zâmbesc

ADDAMISSIA

Another Perspective of Life

%d blogeri au apreciat: