Înc-o zi în paradis…

Da măi copii, cam aşa stă treaba…dacă nu dorm acasă, înseamnă că dorm pe saltea la muncă 😆 . Cel puţin aşa scrie la radio, mai ales dacă scad vânzările la magazine şi la online-ul nostru. De exemplu, în seara asta, ne propusesem să umflăm salteaua pentru că era chitiţi să muncim până mâine dimineaţă şi tot aşa. E criză, nene! Şi se simte bine de tot în comerţ, unde depinzi de vânzarea zilnică.

Partea mai nasoală este că şi comerţul online a început să scârţâie. Brusc, de la cel puţin 10 comenzi grase am scăzut la 4-5 😦 …pe zi…N-aş vrea să mă gândesc la o posibilă restructurare de personal în viitorul apropiat. Dar cum am scris desprea ea, deja m-am gândit…

Cam aşa stă situaţia la fabrica mea. O să investim în nişte paturi cît de curând, ca să facem nani ca lumea. Ce rost mai are să pleci acasă, în condiţiile în care te apucă un 7-8, poate chiar 10 seara, undeva în afara Bucureştiului? Şi dimineaţa trebuie să fii la 7 acolo? Mâncare avem, cafea avem tone, apă avem, televizor avem, internet avem, baie avem….deci…ce rost mai are???

Nu-mi arde de scris

Asta-i una din săptămânile alea criminale în care nu-mi arde de nimic, dar de nimic, domne.  Nici de scris măcar. Şi dacă tot nu-mi arde de scris, măcar să notez undeva că nu-mi arde, nu?

Apoi, unde aş putea să notez că nu-mi arde de scris dacă nu pe blog? Şi iată-mă cum notez de zor şi repet a enşpea oară că nu-mi arde de scris.

Nici de plimbare nu-mi arde pentru că şi deoarece e urât afară. Asta-i vreme de stat în casă, de numărat bani sau de făcut copii. Şi cum de ultimele două variante nu mă pot apropia din diverse motive, zic să stăm frumos în casă sau la birou, dacă altfel nu se poate. La birou e ceva mai bine pentru că aici mă iau cu treabă şi-mi ţin mintea ocupată.

Bine că au trecut şi zilele astea de sărbătoare…sper că nu aţi mâncat prea mult şi nici n-aţi băut fără măsură 😀 . S-auzim de bine!

Cum prinzi un hoţ?

Da, cum faci să prinzi un hoţ? Sau cum îl faci să se dea de gol? Mă macină şi pe mine treaba asta pentru că unul dintre colegii mei de la muncă fură. Fură haine. Nu fură de dragul de a fura, ci de nevoie, probabil. Însă tot de nevoie vine şi la muncă, nu? Ca să câştige un bănuţ. De ce să fii atât de idiot încât să te apuci de furat nişte trenţe lipsite de valoare?

Copil lipsit de minte, chiar nu-şi dă seama că poate rămâne fără serviciu în orice secundă? Şi nu se poate lăuda cu o condiţie socială extraordinară sau cu vreo experienţă de invidiat ca să spunem că îşi va găsi cu uşurinţă de lucru în altă parte, mai ales pe praful ăsta.

Şi vin şi vă întreb: cum prinzi un hoţ? Pentru că noi asta vrem să facem acum, să îl prindem într-un fel sau altul, sau să-l facem să se dea de gol, pentru că prea mulţi purici în familia noastră nu va mai face în condiţiile astea.

La noi la firmă am făcut tot posibilul să păstrăm o atmosferă de familie, am creat un mediu de lucru plăcut, astfel încât să nu se işte discuţii, nemulţumiri sau certuri. Întotdeauna am acordat ajutor necondiţionat acelora dintre noi care au avut nevoie de ceva. Dar ca să vii tu, un copil nesăbuit, să furi crezând că nu o să se prindă nimeni…În ce hal s-a putut înşela. A uitat că are de-a face cu o echipă foarte bine sudată care lucrează împreună de ani buni şi care a avut de-a face cu fel şi fel de oameni, care mai de care mai parşivi sau mai lipsiţi de experienţă.

Aşadar, dacă aveţi idei, le primesc cu mare drag. Noi suntem cu ochii pe el oricum.

Back in business :D

Gata, s-a terminat cu leneveala, cu statul în pat toată ziua, cu durerile de cap zilnice. De azi revin la normal. Mă trezesc la ora 5, mă pregătesc încetişor şi plec la muncă.

Uşurel…la ralanti…

Ei da, trecură şi sărbătorile şi revelionul şi şpriţurile şi nopţile nedormite…Am revenit la normalitate, adică trezit la 5 dimineaţa, mers la muncă, dă-i cu cafea, dă-i cu înjurături şi tot aşa. Mi-am permis luxul de a lua o pauză de la blog. Am început munca de cinci zile şi parcă tot nu reuşesc să-mi revin din starea aia de acum o săptămână. Mă mişc greu, mănânc mult, iar simt că nu mai am timp pentru mine. Şi partea cea mai tare este că trebuie iar să muncesc şi acasă. Aproape că uitasem cum e. Am lenevit cu spor toată luna decembrie, iar acum mi-e greu să mă obişnuiesc cu ritmul de zi cu zi. Mda, prin urmare, o luăm uşurel, pâş-pâş 😀 .

Biroul viitorului

Hmmm, sper sa nu ajung niciodata sa lucrez astfel. Intentionez sa renunt la statutul de angajat in viitor 😀 .

Peştele-desfăşurarea evenimentului

Hi hi 😀 . Ce credeaţi, că aţi scăpat de mine? No way! Bun, trecând peste acest detaliu, mai acum ceva vreme am zis că voi povesti cum stă treaba cu şi anume curăţatul de peşte la muncă. Dap, exact cum citiţi. Treaba a stat în felul următor: un coleg prinsese ditai novacul cu o seară înaintea fericitului eveniment. A doua zi, s-a prezentat cu peştoiul la serviciu. Cum balenoiul nu se încăpea aşa întreg în niciunul din frigiderele noastre, am decis să îl curăţăm de solzi la noi în baie 😀 . Decizia nu a fost una tocmai uşoară. Cam cum o fi să vii la muncă, la birou, şi să te trezeşti cu peştele cât masa? Practic, nu aveam altă soluţie. Afară era cald, el era mare, nu aveam unde să-l ţinem… Prin urmare, colegul nostru s-a dus la 7 dimineaţa la soră-sa acasă, a şparlit două satâre zdravene, iar subsemnata împreună cu Lili, colega mea, ne-am echipat de operaţie în nişte haine defecte din depozit. Unde mai pui că am avut şi camereman. Relatări de la faţa locului, în scurtele filmuleţe ce urmează.

Peştele-Part One

Distribuţie:

În partea stângă – Lili

În parte dreaptă – Adda

Cameraman(ă) – Krissa