Am zis şi o repet: detest serviciile bugetarilor. Dacă până acum aveam ce aveam cu cei de la Poşta Română, iată că mi s-o pus şi pe alţii care, deşi nu mai fac demult parte din sistemul de stat, continuă să se poarte ca şi cum ar fi încă bugetari. Mai exact, m-am lovit de lipsa de interes şi de respect faţă de clienţi a marelui nostru operator de telefonie, Romtelecom. Nu ştiu cum naiba se face că atunci când ai nevoie de ceva de la ei, te ţin pe loc câteva zile şi nici măcar nu au bunul simţ să se ţină de cuvânt. Săptămâna trecută, pe joi le-am cerut o simplă fişă de cont. A fost nevoie de trei redirecţionări până să pot vorbi cu cineva care mă putea ajuta. Când am zis că în sfârşit, îmi dă şi mie cineva fişa, mi se spune că trebuie să fac o cerere şi să o trimit pe fax la ei. Bine, fie… Fac cererea, o trimit şi aştept…aştept…până vineri, când sun iar la ei. „Până la ora 16:00 vă trimitem fişa”. Aham, mi-aţi trimis-o până n-aţi mai putut. Dintre toate firmele cărora le-am solicitat respectiva fişă de cont, numai Romtelecom-ul a considerat de cuviinţă că e mai drăguţ să îi doară undeva de clienţii lor care întâmplător, plătesc sume considerabile pe abonamente. Nu-i nimic, dragii mei, vă voi hăitui până voi obţine ceea ce vreau. Sunt stress-ul întruchipat!
LATER EDIT: Fără mişto, cred că le stiu melodia de pe hold pe dinafară. Am ascultat-o până mi-a venit rău. Nu de alta, dar stai cam 15-20 de minute până reuşeşti să vorbeşti cu cineva care, evident, te va redirecţiona. Mâine cică o să am fişa. Aştept cu nerăbdare…
ADDAMISSIA 