ADDAMISSIA

24/05/2009

Kitsch la cote maxime

Filed under: Stări de Spirit — Addamissia @ 10:06 AM
Tags: , , , , , , ,

Domn’eee, io aşa de felul meu am nişte idei. Unele dintre ele au devenit în timp chiar principii de viaţă. Eh, una dintre ideile astea zice că nu pot obliga pe nimeni să mă placă sau să mă iubescă sau chiar să mă tolereze. Alta zice că trebuie să mă opresc atunci când văd că nu îmi este dat să obţin sau să fac un lucru, fie că e vorba chiar şi de o meserie. Şi încă una şi gata, zice că trebuie să am grijă întotdeauna să nu devin penibilă. Ieri m-am convins a enşpea mia oară că nu toată lumea gândeşte aşa şi că, ce-i mai grav, unora chiar le place să trăiască după exact opusul a ceea ce am menţionat mai sus.

Vă spuneam ieri că plec în plimbări în parcul Crângaşi. Zis şi făcut! Ne întâlnim şi noi ca fetele şi o uşchim în parc să vedem căluţii. Care căluţi terminaseră concursul de ceva vreme şi mai rămăseseră vreo 2-3  ca să ofere câteva minute de călărie contra cost amatorilor. Aflasem între timp că de la 6 seara încolo vor fi concerte. Aici e de noi, am zis! Ne luăm câte o îngheţată şi alte prostioare şi ne mulăm fundurile pe o bancă, în aşteptarea concertului. Şi cum stăteam noi aşa relaxate pe bancă, la soare, în bataia vântului, în ciripit de păsărele, auzim deodată dinspre scenă o piţigăială infiorătoare de-ţi venea să o iei la fugă. Începuse concertul… 😦 Pe scenă se vedeau două chestii blonde, îmbrăcate în negru care ţopaiau în toate direcţiile mai ceva ca mingiuţele alea de plastic. La cum arătau fătucile alea ziceai că s-a mutat Halloween-ul pe 23 Mai şi ele au ieşit la Trick or Treat. După vreo 10 minute în care am facut o serie de riduri din cauza strâmbăturilor, ne-am dat seama pe cine chinuia fără milă talentul pe scena din Crângaşi. Erau aşa-numitele Ladies,  trupa Ancăi Neacşu, fostă A.S.I.A….Mi se făcuse dintr-odată milă de ele. Mi-am dat seama cât se greu este să faci playback, cât de dificil poate fi să scoţi două vorbe inteligente din căpşorul ăla mic şi blond şi mai ales, cât de tare trebuie să te doară gâtul când te chinui să lălăi nişte versuri din refren. Pe bune, ţi se rupea sufletul de ele când vedeai cât de gravă era situaţia lor. Şi cât de mult se luptau să nu le plece alea 2-3 muşte care le ascultau. În faţa scenei nu erau decât câţiva cască-gură pentru care nu cred că avea mare importanţă cine sunt alea şi ce vor. Dacă aveau ţâţe, craci şi un fund mai de Doamne Ajută, asta era tot ce conta. Ce m-a enervat cel mai tare a fost faptul că printre aşa-zisele melodii ale lor, mai „cântau” şi câte un cover după nişte melodii absolut superbe. Una dintre ele a fost „Love of my life” a formaţiei Queen. Şi vin şi întreb: cine mama dreaq le dă dreptul unor zuze de Dorobanţi, nişte non-valori de altfel, să mimeze o  interpretare a unei astfel de melodii? Fetele astea chiar n-au treabă p-acasă? Să-şi cânte versurile lor de la creşă şi să ne mai lase. Astea chiar nu-şi dau seama că sunt penibile şi că nu au talentul pe care îl pretind? Poate că unii dintre noi avem cât de cât o cultură muzicală pe care ne luptăm să o menţinem şi să o ducem mai departe şi că nu avem nevoie ca nişte pitzi să vină şi să-şi bată joc de piese care au făcut istorie pe pământul ăsta. Pe bune vorbind, puteam să plecăm şi să nu fim nevoite să ascultăm lălăiala lor, însă e bine să fim toleranţi, să dăm oamenilor o şansă, după care să luăm o decizie. Ceea ce am şi făcut. Însă ele să nu aibă pretenţia să fie plăcute de public. Nu oferă nimic calitativ, nimic original, nimic inedit pentru ca lumea să le bage în seamă. Se complac în penibil şi se pare că se simt bine acolo. Păcat că sunt nevoiti să asculte şi alţii strofocările lor muzicale.

Închei aici răbufnirea mea. M-am calmat, gata. Oricum, ziua mea de ieri nu a fost umbrită de zuzele astea 😛 . Să vedem pe unde mai bântui azi. Cică s-au mutat africanii în parc la Cişmigiu, cu tot cu mâncare şi muzică. Poate le fac o vizită 😀 .

25/04/2009

Pitzipoanca la orizont

Filed under: Stări de Spirit — Addamissia @ 2:21 PM
Tags: , , , ,

Cum o fi sa o vezi pe una din zuzele astea de pe pitzipoanca.org in lista de prieteni de pe hi5 a fostului iubit? Va zice fata: SUPER TARE!!! Ma aflam si io in treaba pe lista de prieteni a omului si butonam pe la pozele uneia dintre tovarasele lui de pe hi5 cand, ce sa vada ochii mei? O blonda care isi intinde parul cu placa. Si cum sunt fan pitzioanca.org, am recunoscut poza din prima. Nu dau link-uri catre profilul ei, ci doar catre poza cu pricina. Oricum, cei care viziteaza site-ul lui Bad Pitzi stiu deja despre care zuza este vorba in ecuatie. In fine, duca-se! A fost tare faza, sa dai peste una dintre pitzipoance pe la profilele de pe net ale cunoscutilor.

01/04/2009

Despre pitzipoance ca fenomen

Filed under: Miscelanea — Addamissia @ 8:22 PM
Tags: , , , , , ,

Ok, se pare ca astazi s-au incins spiritele cam rau pe tarlaua de net a lui Bad Pitzi. Toata lumea a avut cate ceva de zis referitor la ultimul post al acesteia. Am avut rabdare sa citesc, pe langa postul propriu-zis, si toate comentariile cititorilor, pentru ca am vrut sa vad cam cat de impartite sunt parerile in ceea ce priveste extinderea cu putere a fenomenului numit „pitziponceala”. Si nu puteti spune ca nu se extinde infiorator de repede. E de ajuns o singura privire in jurul nostru pentru a avea dovada clara ca acest lucru se intampla. Pe langa opiniile firesti de PRO si CONTRA, mi-a atras atentia un comentariu care facea referire la modul in care Bad Pitzi sustine blogosfera feminina. Mentionez ca nu am nicio critica la acest comentariu, din contra. Cred ca blogosfera feminina ar trebui curatata de diverse domnite si dudui care epateaza prin superficialitate si ignoranta. Iar Bad Pitzi, desi e la un pas distanta de o criza de nervi cateodata, nu face decat sa mai traga un semnal de alarma ca boala pitzipoancelor se extinde precum raia si ca, ce-i mai grav, maladia  este puternic alimentata de site-uri de nisa care nu fac altceva decat sa ridice in slavi aceasta atitudine lipsita de valori. Nu voi generaliza, insa nu voi da nici nume de astfel de site-uri. Ramane la libera alegere a fiecaruia sa evalueze calitatea unui site in ceea ce priveste informatia pe care o publica, atitudinea pe care acesta o promoveaza si publicul  pe care si-l atrage implicit. Problema este ca unele site-uri, in goana dupa trafic si publicitate, isi iau ca target aceasta specie a pitzipoancelor din care, regretabil, fac parte tot mai multe pustoaice care nu stiu cum sa-si traiasca adolescenta si adera la non-valori(bani, haine, telefoane s.a.m.d.) devenite conditii sine qua non, adevarate pietre de temelie pentru existenta lor.  Bineinteles ca in prima instanta ne-am gandi: cine scrie pe site-urile acestea? Cine le baga in cap toate ideile astea? Raspunsul este simplu, dar nu concludent: editorii. Da, ei scriu, insa cat la suta din ei cred cu tarie in ceea ce scriu? Cati dintre ei sau ele ar urma sfaturile sau indemnurile postate de ei insisi? Cati dintre editori ar putea sa-si cladeasca increderea in sine din niste simple titluri si articole superficiale? Nu judec pe nimeni aici. Stiu doar ca si cei care scriu pentru astfel de site-uri sunt oameni care au nevoie de un job pentru a supravietui si care trebuie sa respecte regulile si politica locului de munca. Iar pe langa acestia sunt si cei care scriu pentru simplul fapt ca de acolo vine banul si ca asa cere publicul si carora putin le pasa ce efect ar putea avea mesajul transmis de ei asupra cititoarelor.

Am putea sa vorbim si sa scriem zile in sir pe aceaste teme si tot nu am termina. Ma gandesc acum la formele fara fond ale lui Maiorescu, la ceea ce suntem si ceea ce vrem sa parem ca suntem. Cata dreptate avea…

“Oratorul vorbeste pentru a spune ceva, retorul pentru a se auzi, limbutul pentru a vorbi” – Titu Maiorescu.

Blog la WordPress.com.

Cipri Blog

Cipri Palamariu

poveștile mele

zâmbesc. visez. zâmbesc

ADDAMISSIA

Another Perspective of Life

%d blogeri au apreciat: