Walking in the rain…

Măi fraţilor, din câte ştiu nu mă cheamă Marry Poppins, nici umbrelă n-am avut şi nici nu am cântat „I’m singing in the rain”. Dar pe ploaia de mai devreme eu am venit desculţă acasă 😦 . De la metrou până în scara blocului, atentă la fiecare pas, să nu dau peste vreun ciob sau mai ştiu io ce. Ideea era în felul următor: afară ploua torenţial. Eram deja udă că mă prinsese ploaia la cursuri şi apoi la Gara de Nord şi deja intrasem până la glezne în apă, fără exagerare, în condiţiile în care eram încălţată cu nişte platforme destul de înalte. Şi dacă tot îmi alunecau picioarele în platforme, am zis că o să merg mult mai comod şi mai repede desculţă. Zi şi făcut. Mai are vreun sens să zic în ce hal se uita lumea la mine? Nu cred. Dar vă spun că într-adevăr, am ajuns mai repede acasă 😀 . Şi acum, ca să nu lăsăm apa rece de ploaie să-şi facă de cap în corp, intrăm la o baie fierbinte, cu promisiunea că nu mai umblu desculţă prin ploaie până data viitoare 😀 .

Repliere pe timp de ploaie

Iată cum o ploaie poate să-ţi taie tot cheful de viaţă. După cum bine anunţasem, azi intenţionam să ies la concursul de motocross din Piaţa Constituţiei. Dar ce să ieşi când afară coana ploaie îşi face de cap relaxată? Dar nenii ăia de la concurs cum naiba s-or da ei cu motoarele pe udătura asta? Habar nu am 😦 . În fine, asta e, am ratat un eveniment. Nu-i nicio nenorocire. O să mai fie. Daaaar 😀 nu pot să las ziua asta să treacă aşa de uşor. Krynnuţo, bem o bere? Ce mama dreaq, că doar nu s-o face gaură-n cer 😀 , vorba Paraziţilor 😛 . Tu pune de floricele că io vin cu berea. Hai, că tot suntem singure acasă 😀 . Păzea că vin!