ADDAMISSIA

08/07/2015

Ghinionistii de serviciu

Filed under: Constatări Diverse — Addamissia @ 8:19 PM
Tags: , , , , ,

Unii oameni poarta cu ei permanent ghinionul. Il au in asa de mari doze incat il transmit si altora. Este pur si simplu contagios si ei habar nu au. Din pacate, ceilalti din jur se contamineaza cu ghinionul lor, nu o data, de mai multe ori, pana cand isi dau seama ca totul pleaca de la o singura persoana. Si atunci, ce sa faci? Sa le spui in fata ca sunt ghinionisti si ca transmit energiile negative in stanga si-n dreapta? Sau sa ii ignori pur si simplu?

Cel mai trist este atunci cand astfel de oameni iti sunt apropiati. Este cam dificil sa-i spui cuiva ca din cauza lor s-a intamplat cutare si cutare lucru si stii asta cu certitudine, chair cu dovezi. Si atunci, ce facem?

Bineinteles ca putem da vina pe circumstante, dar cand toate circumstantele duc la un singur om, ce facem?

Bineinteles ca ghinionistul de serviciu nu a premeditat, nici macar nu s-a gandit ca va aduce ghinion prin interventiile sale „de bine”. Doar ca asa s-a intamplat.

Am fost recomandata de o prietena la un job. Toate bune si frumoase pana cand mi s-a spus cu doua zile inainte sa-mi incep activitatea ca fata al carei loc trebuia sa-l iau, ramane in firma. Am ramas fara job…

La o luna distanta, aceeasi prietena comenteaza la o postare de pe Facebook pe care nu prea trebuiau sa o vada fostii mei angajatori. La naiba, au vazut-o. Pentru simplul fapt ca a comentat ea. Si atunci, ce facem?

Femeia nu a avut nici o clipita intentii negative, dar nu pot sa ma gandesc decat ca este ghinionista de serviciu, iar pe viitor, nu intentionez sa mai dau ocazia la nimic, dar la nimic care sa imi prejudicieze existenta. Si atunci, ce facem?

As putea sa-i spun pur si simplu ca mi-a stricat combinatiile, desi nu a facut in mod direct si voit asta. Asa as putea sa ma protejez pe mine, dar ea cum face sa-si stapaneasca energiile ghinioniste? Asta-i intrebarea….

Asa ca atentie la oamenii din jurul vostru. Va pot aduce ghinion fara sa vrea.

22/06/2015

Despre prietenii

Friendship_brokenPrietenii vin si pleaca. Stau in viata ta un an, doi, trei, zece…depinde. Depinde de ceea ce ne leaga, de ceea ce avem in comun. Atunci cand nu mai gasim nicio intersectie care sa ne uneasca, fiecare o ia pe un alt drum.

Despartirile se produc de obicei atunci cand ne certam pe jucarii, pe iubitii sau iubitele din liceu, atunci cand apar intrigile si competitiile din facultate si in cele din urma, atunci cand ne schimbam locul de munca dupa ce ani multi am format o gasca simpatica ce gasea mereu un motiv sa iasa la bere dupa program.

Atunci cand esti copil, lucrurile sunt infinit mai simple. Prieteniile se aprind si se sting mai ceva ca o bricheta. Faceti un efort si aduceti-va aminte cam cate prietene bune si cam cati tovarasi de joaca ati schimbat pana la liceu. De aici lucrurile incep sa se complice. Apar iubirile, deci noi motive de cearta. Cu eforturi mari, poate ca unii dintre noi am reusit sa pastram vii prietenii inca din timpul liceului, dar fiecare stie cu ce pret si cu cata incredere investita in cealalta persoana. Ne trezim la maturitate, la facultate, master, doctorat, la locul de munca. Acum, criteriile de selectie sunt mult mai multe si mai rafinate, semn ca anii ce au trecut si-au pus amprenta sub forma unor cerinte clare fara de care nu mai acceptam oameni in viata noastra. E ca un soi de admitere, dar nu la o institutie de invatamant, ci in viata noastra. Reusesti sa treci peste cerintele impuse, capeti increderea, respectul si fidelitatea mea. Altfel, esti un oarecare. Cine reuseste sa mearga pe aceeasi lungime de unda cu noi, devine prieten, confident, shoulder to cry on, icecream buddy, omul de baza, jumatatea care stie ce urmeaza sa-i spui inainte de a raspunde la telefon.

Anii trec. Strangem amintiri frumoase, urate, de toate felurile. Colectionam momente traite alaturi de prieteni si le impletim in povesti de viata. Umplem CD-uri cu poze si arhivam clipe in mintea noastra. Ne ancoram in amintiri si credem ca ele vor face prieteniile si mai solide. De fapt, nu fac decat sa le erodeze. Treptat, ne saturam unii de altii pana la punctul in care realizam ca cel alaturi de care am trait clipe faine, cel alaturi de care am ras pana cand am cazut din picioare este un strain pe care inima nu il mai recunoaste. Devenim niste straini cu amintiri ce ne-au legat candva. Amintiri ce nu ne mai pot oferi decat 35 de secunde de zambete fortate. Amintiri care apartin trecutului. Iar noi nu traim in trecut. Traim in clipa de Acum.

Prieteniile sfarsesc pasnic, in cele mai fericite cazuri. Cu siguranta sunt multi cei care vor spune ca multe prietenii se termina in note negative, violente chiar. Dar nu cu ideea asta as vrea sa inchei aceasta postare. Ci cu ideea ca la fel ca oricare alt lucru sau fiinta de pe acest pamant, pana si prieteniile pot sfarsi natural, fara a ne spune vorbe urate unii altora, fara a simti ura sau resentimente. Pur si simplu, oamenii ies treptat din inima noastra, cu buna noastra stiinta pentru ca, asa cum am spus la inceput, nu mai gasim nicio intersectie care sa ne uneasca, fiecare o ia pe un alt drum.

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.

Cipri Blog

Cipri Palamariu

poveștile mele

zâmbesc. visez. zâmbesc

ADDAMISSIA

Another Perspective of Life

%d blogeri au apreciat: