ADDAMISSIA

29/06/2009

Moment critic

Filed under: Stări de Spirit — Addamissia @ 12:59 AM
Tags: , , , , ,

Înainte să mă apuc de scris mă uitasem la ceas. Arăta orele 00:00. Uau! Ştiţi faza cu uitatul la ceas la fix, nu? Înseamnă că te iubeşte… Da, mi-am zis. Mama mă iubeşte sigur şi necondiţionat 🙂 . He-he! Asta mai înseamnă şi că mă iubeşte mult mult mult, că prea mă nimeresc să mă uit la ceas numai la ore fixe 😛 . Mda, makes me wonder…cum e viaţa asta… Câteodată te agăţi de  omul de lângă tine de frica singurătăţii, chiar dacă ştii că nu e pentru tine sau că nu ai niciun viitor cu acea persoană, iar uneori simţi că libertatea ta, sub toate aspectele ei, este lucrul cel mai de preţ pentru tine şi că aşa este cel mai bine să trăieşti, singur, liber. Nu e bine nici aşa, nici aşa. Ideal ar fi să nu ne temem de singurătate şi să nu ne agăţăm de oameni care nu îşi au locul lângă noi. Iar libertatea să o putem raporta şi modela după un om care merită să aibă un loc important în inima şi în viaţa noastră. Am spus că aşa ar fi ideal. Practica demonstrează altceva. Ce te faci când ai parte de doza necesară de libertate alături de omul pe care îl iubeşti, însă undeva în sufletul tău ştii prea bine că acel om este doar un trecător prin gara ta? Şi că menirea lui nu este aceea de a îmbătrâni lângă tine, aşa cum ţi-ai dori, ci aceea de a a-ţi observa evoluţia, de a o corecta şi influenţa în mod pozitiv? Dintr-odată, totul se schimbă. Rămâi cu libertatea absolută, semn că nu poţi avea chiar tot ce-ţi doreşti, şi cu un mare zâmbet pe buze atunci când te uiţi la ceas la fix. Ştii sigur că mama e cea care te iubeşte.

Nu ştiu ce şi cât o să înţelegeţi din cele scrise mai sus… Sunt gânduri care îmî aleargă prin minte în fiecare moment, sunt clipe trăite intens. Sunt sentimente care trebuie eliberate. Altfel mă duc cu capul. Cine este capabil să citescă printre rânduri şi să înţeleagă starea mea de spirit din cele de mai sus, bravo lui. Felicitări! Înseamnă că este un om matur sentimental vorbind. Cine nu, mai are timp să se dea cu capul de nişte situaţii care ne mănâncă sufletele. Poate că judec pripit spunând asta, sau poate sunt prea răutăcioasă la ora asta. Cert este că trebuia să las libere aceste gânduri. Mulţumesc celor care vor acorda două minute acestui post şi mă iertaţi dacă am judecat strâmb, dacă am fost incoerentă sau am scris baliverne. Sunt balivernele mele, oricum…

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.

Cipri Blog

Cipri Palamariu

poveștile mele

zâmbesc. visez. zâmbesc

ADDAMISSIA

Another Perspective of Life

%d blogeri au apreciat: