ADDAMISSIA

05/10/2010

Frig al naibi, monşer…

Şi ca să-mi fie şi mai frig, zic să-mi mai fâlfâi puţin degetele devenite ţurţuri peste taste, aşa de dragul diversităţii. Lumea aşteaptă să vină căldura. Au scris ăştia la radio că pe la orele 22:00 se pompează căldură la calorifere. Dar eu ştiu că dacă domnu’ administrator nu vrea să bage lumea la cheltuieli aşa devreme, nu coboară în beci să dea drumul la conducte. Prin urmare, cred că până dimineaţă voi fi congelată :lol:.

Cu gândul la frig, mi-am adus aminte că atunci când eram mici, doamnele învăţătoare ne puneau să aducem de acasă nişte trenţe pe care să le punem peste bănci, pe post de faţă de masă. Nu de alta, dar şcoala era săracă, săraca de ea 😀 , şi nu dispunea de fonduri necesare pentru a asigura coatelor noastre muncitoare confortul termic astfel încât să putem exersa beţişoarele şi bastonaşele fără a tremura.

Acum simt iar acel disconfort la mine în casă. Mi-au îngheţat coatele şi toate închieturile mâinilor de la biroul ăsta rece 😦 . Am o mână mai rece decât cealaltă. Dreapta e mai rece, fiindcă trebuie să stea pe maus. Stânga se mai fofilează ocazional prin vreun buzunar. Chiar ar fi utilă treanţa aia de care vă povesteam mai sus. Dar dacă vreau să pun ceva pe biroul ăsta, ar însemna să fac o aroganţă 😀 . Ar trebui să vandalizez una din feţele de masă :lol:, ceea ce ar însemna o tornadă de înjurături la adresa mea din partea proprietarei, mama 😀 . Aşa că, mai bine nu. Aş vrea să dorm în patul meu la noapte, nu pe preş 🙂 .

Şi dacă tot am renunţat şi la posibila aroganţă care m-ar fi salvat de la un început de artrită, cred că renunţ şi la ideea de a sta trează, la pândă, doar doar aud apa curgând prin calorifer. N-avem noi norocul ăsta….

24/08/2010

No more litoral românesc!

La fel ca mulţi alţii, am ajuns şi eu la o concluzie (finally!): este ultimul an în care îmi mai petrec concediul la marea noastră. N-am nimic cu marea, săraca, dar serviciile hotelurilor noastre, mobila de acum 30 de ani, apa care mai mult pică decât curge, nepăsarea, nesimţirea, lipsa de respect şi multe altele mă fac să declar concediul de săptămâna viitoare ca fiind ultimul petrecut în hotelurile noastre.

Probabil că o să întrebaţi de ce mă mai duc şi de data asta. E simplu de răspuns. Totul ţine de prostul meu obicei de a pleca pe fugă, pe nepusă-masă, după cum îmi tună. Mă gândesc serios să schimb tactica asta a mea, cel puţin în ce priveşte mersul la mare. Cu muntele nu am nimic, deocamdată 😀 .

Acestea fiind spuse, mă duc să-i dau o pupă de „la reve-ntinde-o” Mămăiţei şi să-i transmit că dacă mai trec pe la ea, o să fie scurt si pur întâmplător.

19/07/2010

Ce rămâne în urma noastră…

Cam aşa se procedează…se strânge tot într-un loc şi gata…

06/07/2010

Pe scurt…

Şi uite cum stau eu şi aştept ca cei de la Enel să remedieze o problemă care îmi dă peste cap toate trebile pe la magazine….Pe scurt, a picat curentul şi a decedat serverul pe care rulează programul de gestiune. Problema e că nasuleala asta ţine de pe la 2 după-amiaza.

Mda, răbdare Sensei, răbdare…

24/09/2009

Din seria „femei idioate”

Filed under: Constatări Diverse,Miscelanea — Addamissia @ 8:00 AM
Tags: , , , ,

Păzea! Săptămâna asta sunt a dracu’ rău de tot. Mă iau de tot ce mişcă.

Mi-a fost dat să vin acasă cu metroul zilele trecute. De altfel, cel mai ok mijloc de transport în comun din oraşul ăsta. Pleacă metroul bine mersi din staţie când, deodată se pune frate o frână d-aia de neam prost de ne-am dus tot metroul grămadă unii peste alţii. Motivul? O deşteaptă de femeie care cică îşi uitase geanta nu ştiu unde. Toantooo, dacă îţi uitai altceva, nu-i mai duceai atâta lipsa. Ieşiseră nenii ăia care stau la botoane colo-şa la metrou, veniseră şi vreo două caterinci de paznici să inspecteze fapta săvârşită. Crizată, duduia dădea zor să i se deschidă uşa. În tot timpul ăsta, metroul se oprise, adică motoarele nu mai funcţionau, prin urmare, nici ventilaţia. Şi cum era full, în mai puţin de cinci minute, simţeam toţi cum ne sufocăm. Asta ca să vezi ce repede mori dacă Doamne fereşte se întâmplă ceva şi rămâi blocat în metrou. Ne treceau toate căldurile şi ălora le ardea de parlamentări cu toanta aceea. Până la urmă i-au deschis uşa şi au expulzat-o. Idioata…să sufere o grămadă de oameni din cauză că e ea căscată şi crizată.

Gata, m-am calmat…pentru moment.

27/07/2009

S-a schimbat patronul, sistemul de lucru, ba!

Am zis şi o repet: detest serviciile bugetarilor. Dacă până acum aveam ce aveam cu cei de la Poşta Română, iată că mi s-o pus şi pe alţii care, deşi nu mai fac demult parte din sistemul de stat, continuă să se poarte ca şi cum ar fi încă bugetari. Mai exact, m-am lovit de lipsa de interes şi de respect faţă de clienţi a marelui nostru operator de telefonie, Romtelecom. Nu ştiu cum naiba se face că atunci când ai nevoie de ceva de la ei, te ţin pe loc câteva zile şi nici măcar nu au bunul simţ să se ţină de cuvânt. Săptămâna trecută, pe joi le-am cerut o simplă fişă de cont. A fost nevoie de trei redirecţionări până să pot vorbi cu cineva care mă putea ajuta. Când am zis că în sfârşit, îmi dă şi mie cineva fişa, mi se spune că trebuie să fac o cerere şi să o trimit pe fax la ei. Bine, fie… Fac cererea, o trimit şi aştept…aştept…până vineri, când sun iar la ei. „Până la ora 16:00 vă trimitem fişa”. Aham, mi-aţi trimis-o până n-aţi mai putut. Dintre toate firmele cărora le-am solicitat respectiva fişă de cont, numai Romtelecom-ul a considerat de cuviinţă că e mai drăguţ să îi doară undeva de clienţii lor care întâmplător, plătesc sume considerabile pe abonamente. Nu-i nimic, dragii mei, vă voi hăitui până voi obţine ceea ce vreau. Sunt stress-ul întruchipat!

LATER EDIT: Fără mişto, cred că le stiu melodia de pe hold pe dinafară. Am ascultat-o până mi-a venit rău. Nu de alta, dar stai cam 15-20 de minute până reuşeşti să vorbeşti cu cineva care, evident, te va redirecţiona. Mâine cică o să am fişa. Aştept cu nerăbdare…

14/05/2009

Din nou despre Poşta Română

Filed under: Stări de Spirit — Addamissia @ 8:27 PM
Tags: , , , , ,

Am zis şi o repet: detest serviciile Poştei Române!!! Nu detest oamenii care lucrează acolo, ci sistemul de lucru. Nu o să înţeleg niciodată de ce este nevoie de o tonă de hârţogăraie ca să trimit nişte plicuri. Am stat la o coadă infernală timp de o oră şi jumătate plus încă o jumătate de oră în care a trebuit sa pregătesc plicurile pentru a putea fi trimise. Nouăsprezece plicuri, fiecare în parte trecut pe un borderou, fiecare cu o confirmare de primire completată si ataşată, fiecare scris, lipit şi cântărit…Nu mai pun la socoteală faptul că toată ziua mi-am petrecut-o organizând şi pregătind plicurile astea şi implicit, conţinutul lor. Statul la Poştă atata amar de vreme m-a terminat, pur şi simplu. Şi mai e o fază pe care nu o înţeleg: băi nene, Poşta asta a noastră chiar nu are bani sa le facă nişte ştampile la amărâtele alea de femei care lucrează acolo? Pe bune, e chiar aiurea să le vezi  cum ştampilează cu toată puterea, de dimineaţă până seara, o multitudine de foi şi plicuri şi colete şi toţi dracii, cu chestiile acelea de lemn, vechi, tocite pe care trebuie sa le înmoaie în tuş de fiecare dată când le folosesc. Cred că lucrătoarele de la Poştă au musculatura foarte dezvoltată la mâini, nu ar fi indicat să le superi 😛 . E trist să vezi cum oamenii din ţara asta lucrează în 2009, la fel ca acum douăzeci de ani. Chiar e trist…

Pagina următoare »

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.

Cipri Blog

Cipri Palamariu

poveștile mele

zâmbesc. visez. zâmbesc

ADDAMISSIA

Another Perspective of Life

%d blogeri au apreciat: