No more litoral românesc!

La fel ca mulţi alţii, am ajuns şi eu la o concluzie (finally!): este ultimul an în care îmi mai petrec concediul la marea noastră. N-am nimic cu marea, săraca, dar serviciile hotelurilor noastre, mobila de acum 30 de ani, apa care mai mult pică decât curge, nepăsarea, nesimţirea, lipsa de respect şi multe altele mă fac să declar concediul de săptămâna viitoare ca fiind ultimul petrecut în hotelurile noastre.

Probabil că o să întrebaţi de ce mă mai duc şi de data asta. E simplu de răspuns. Totul ţine de prostul meu obicei de a pleca pe fugă, pe nepusă-masă, după cum îmi tună. Mă gândesc serios să schimb tactica asta a mea, cel puţin în ce priveşte mersul la mare. Cu muntele nu am nimic, deocamdată 😀 .

Acestea fiind spuse, mă duc să-i dau o pupă de „la reve-ntinde-o” Mămăiţei şi să-i transmit că dacă mai trec pe la ea, o să fie scurt si pur întâmplător.

Mi-e dor de vară…

…de soarele puternic, de căldură, de mare, de valuri, de nisipul cald, de nopţile pierdute pe străzi, de înserarea de la malul mării, de clipocitul apei în miez de noapte, de luminiţa aceea îndepărtată din mare, de drumul lung spre relaxare, de covorul de scoici, de somnul dulce de după-amiază, de pescăruşii gălăgioşi, de urmele mele pe nisip, de libertate…

Give me the sunrise

Ce toamnă, domne, ce toamnă? Ia uite ce cald şi frumos e afară. E vreme de mare, de soare, plajă, berică (pentru cine are voie), leneveală pe şezlong, la o piscină, un ştrand. Ăsta nu-i timp de stat în casă. O să ne iasă pe ochi de la atâta stat când o fi frig şi urât afară. Hai! Out you go! Nu fiţi morocănoşi că faceţi riduri şi vă urâţiţi 😛 .

Iar plec, pa!

Dragii mei, plec. După cum am zis şi în postul trecut, mi-e dor de o plecare din Bucureşti. Dorul ăsta s-a manifestat în mod crunt ieri, joi, în sensul că am pus o mână pe mouse şi una pe telefon şi dă-i căutare de hotel prin Mamaia. Unde mai pui că am şi gasit 🙂 , după câteva telefoane. Toată căutarea a durat cam o oră cu mici întreruperi. M-am mişcat repede. Prin urmare, dacă mai citeşte cineva blogul ăsta, să ştiţi că am fugeat iar 😀 . A, şi ca să nu uit, dragul meu Cippy, pentru că vorbeam acum ceva zile de balerini, să ştii că mâine renunţ la tocuri în favoarea lor. Nu de alta dar am de cărat bagaj. Îţi pun aici o poză să mă vezi în balerini (dar nu pe de-a-ntregul) şi să te amuzi de mine cum umblu io fără tocuri.

Bye-Bye, Bucharest!

Dragii mei, deşi abia a început săptămâna asta, vă urez încă de pe acum să aveţi parte de vreme frumoasă,  să aveţi un weekend fain cu soare şi spor la treabă până vineri 😀 . Motivul? Plec. Iar 😛 . Aşa e în concediu, îţi tot vine cheful de plecat 😛 . M-am cam învăţat dusă de acasă, ştiu 😀 , dar vreau puţină linişte. Bine, fie, ceva mai multă linişte, pentru că unde mă duc abia dacă se aude musca 😀 . Te imbeţi de la atâta verdeaţă şi linişte. Şi faza cea mai tare este că nu voi avea calculator şi nici semnal la telefon, decât dacă stau în mijlocul grădinii pe post de antenă :-))) . Uaaaa 😀 ! Abia aştept! Eh, acuma, dacă o să am chef şi timp, poate că o să fac un efort să stau într-un picior ca să prind şi eu o ţâră de semnal să-mi citesc mailurile. Am spus, poate! În rest, uraţi-mi baftă la bronzat. Mă aşteaptă sezlongul în grădină (şi nu mă duc la mare!). Hai, vă pup! Să fiţi „cuminţi” 😀 .

Ce face Adda la mare…

Buuun, să începem prin a-i mulţumi Sufleţelului că a trezit demonul din mine prin postul de mai devreme. Recunosc cinstit că nu aş fi pus pozele astea niciodată pe blog, dar ideea mi-a dat-o Sufleţica şi am şi aprobare să o preiau, daaa? Acuma, să vă spun povestea. Io, duminică pe plajă la Mamaia cu duduia Cătălina. Io se plictiseşte şi scanează plaja. Io vede exemplarul 😀 . Cătălino, dă repede aparatul că e rost de prospături pe plajă. Unde? Unde? Iote colo, în raza noastră vizuală. Bagă zoom-ul şi fă-i poznă. Şi io face pozne la exemplar 😀 . Exemplarul observă că e luat în vizor la propriu şi face faţă cu brio shooting-ului 😛 . Cam static şi serios, dar merge.  Chelia aia nu prea avea ce căuta în peisaj, dar treacă de la mine. And there he is…

Home again…

Mai pleacă omul dar se mai şi întoarce. Şi nu cu mâna goală, ci cu poze, ca de obicei. Despre mini vacanţa mea nu pot să zic decât că mi-a mers la suflet. M-am bronzat, m-am bălăcit, am dormit de-am rupt… m-am relaxat, ce să mai vorbim 😀 . Cazarea a fost super, chiar dacă nu am stat la hotel, iar casa gazdei a fost peste aşteptări. I-am promis d-nei Ioana, gazda noastră, că tot la ea vom sta şi data viitoare când vom veni la mare 😀 . A fost frumos la mare 🙂 . Mai dau o tură de Mamaia peste vreo lună 🙂 . Momentan, trebuie să mă apuc de învăţat pentru un curs pe care cică ar trebui să îl încep pe 29 iunie. Dacă aveţi timp şi bani şi nu aveţi ce face cu aceste două chestiuni, vă recomand o astfel de mini vacanţă, să vă mai deconectaţi puţin de nebunia din oraşul ăsta. Fugiţi undeva departe, la câteva sute de kilometri. Face bine la sănătatea psihică deconectarea asta de Bucureşti 😀 .