ADDAMISSIA

19/01/2016

Social media, my ass!

Frate, ce sa zic? Am ajuns la concluzia ca Facebook-ul ar trebui sa dispara. Sau sa disparem noi din el. Nu stiu…cumva.

Din pricina meseriei, administrez un cont al mai sus mentionatei retele de social media. Nu am adaugat prieteni pentru ca nu asta ma intereseaza. Dar daca ati vedea cam ce recomandari face Facebook-ul la capitolul Add Friends, va jur ca o luati la fuga pana la granita cu ungurii. Niste fiinte absolut dubioase, romani melteni, femei de o penibilitate dusa la extrem ce-si pun niste poze infioratoare. Si cand te gandesti ca in fiecare zi, trecem unii pe langa altii si aparent, cu totii parem normali. Eh, Facebook-ul ii dezlantuie pe toti. Zici ca a dat strechea-n ei! Muierile trecute bine de 45 de ani le apuca destrabalarea si isi fac niste poze atat de penibile, in niste pozitii care pentru ele or fi sexy-porno, dar pentru ochiul privitorului cu o oarecare educatie, sunt degradante pentru specia numita femeie.

De masculi, ce sa mai zic…care mai de care la volan, evident. Ca, na! Trebuie sa fim soferi jmekeri, sa impresionam turma de muieri in calduri. Ba cu ochelarii de soare pe ochi, ba cu un pahar de ceva in mana…niste tristi obositi.

Of, nici macar nu vreau sa ma mai gandesc la ce imi este dat sa vad zilnic pe marita si slavita retea de socializare. Incep sa o asemuiesc din ce in ce mai tare cu Hi5, alta retea de socializare asasinata de Facebook. Cred ca acum au ajuns-o blestemele raposatei si se umple de toate nimicurile societatii.

Oh well, nu ar strica putina selectie in utilizatorii anumitor retele de social media.

Ma duc sa respir niste aer curat pe Twitter si pe LinkedIn…

 

 

03/06/2011

Pentru noii subscriberi la blog!

Filed under: Stări de Spirit — Addamissia @ 8:00 AM
Tags: , , , , , ,

Dragii mei subscriberi/bloggeri/noi veniţi p-aici, pe blogul ăsta…până când o să am niscaiva timp să mai modific pagina De ştiut, vă rog să nu vă mai obosiţi în a trimite request-uri de prietenii şi alte tovărăşeli pe messenger.

După cum prea bine scrie şi la pagina mai sus menţionată, dacă ai ceva să-mi spui şi nu vrei să vadă toată lumea, poţi să-mi scrii la adresa de mail din pagina de contact. Am spus să scrii, nu să trimiţi diverse cereri de adăugare în lista de messenger.

Sunt sigură că am fost destul de clară şi vreau să cred că nu o să mai văd astfel de cereri. Dacă cineva are obiecţii, prea puţin îmi pasă. Fiecare e liber să citească şi să dea subscribe/unsubscribe la ce blog vrea, inclusiv acesta.

05/10/2010

Frig al naibi, monşer…

Şi ca să-mi fie şi mai frig, zic să-mi mai fâlfâi puţin degetele devenite ţurţuri peste taste, aşa de dragul diversităţii. Lumea aşteaptă să vină căldura. Au scris ăştia la radio că pe la orele 22:00 se pompează căldură la calorifere. Dar eu ştiu că dacă domnu’ administrator nu vrea să bage lumea la cheltuieli aşa devreme, nu coboară în beci să dea drumul la conducte. Prin urmare, cred că până dimineaţă voi fi congelată :lol:.

Cu gândul la frig, mi-am adus aminte că atunci când eram mici, doamnele învăţătoare ne puneau să aducem de acasă nişte trenţe pe care să le punem peste bănci, pe post de faţă de masă. Nu de alta, dar şcoala era săracă, săraca de ea 😀 , şi nu dispunea de fonduri necesare pentru a asigura coatelor noastre muncitoare confortul termic astfel încât să putem exersa beţişoarele şi bastonaşele fără a tremura.

Acum simt iar acel disconfort la mine în casă. Mi-au îngheţat coatele şi toate închieturile mâinilor de la biroul ăsta rece 😦 . Am o mână mai rece decât cealaltă. Dreapta e mai rece, fiindcă trebuie să stea pe maus. Stânga se mai fofilează ocazional prin vreun buzunar. Chiar ar fi utilă treanţa aia de care vă povesteam mai sus. Dar dacă vreau să pun ceva pe biroul ăsta, ar însemna să fac o aroganţă 😀 . Ar trebui să vandalizez una din feţele de masă :lol:, ceea ce ar însemna o tornadă de înjurături la adresa mea din partea proprietarei, mama 😀 . Aşa că, mai bine nu. Aş vrea să dorm în patul meu la noapte, nu pe preş 🙂 .

Şi dacă tot am renunţat şi la posibila aroganţă care m-ar fi salvat de la un început de artrită, cred că renunţ şi la ideea de a sta trează, la pândă, doar doar aud apa curgând prin calorifer. N-avem noi norocul ăsta….

16/09/2010

Ce spuneam?

Si ei exista in blogroll…de ceva vreme…Asta ca sa vedeti si cat de mult ne citim unii pe altii. Pe 13 sept am scris postarea, pe 16 apar iar cererile. Si nu-i singura de pe mail.  Mai am una tot de pe 16 sept…unii chiar se simt prea bine in pielea lor…

13/09/2010

Aviz amatorilor!

Bun, se pare că până nu pun piciorul in prag, nu se poate. Prin urmare, mă simt nevoită să repet în ce priveşte schimbul de linkuri.

Dragii mei, aşa cum bine am menţionat şi aici la punctul 4, nu fac schimb de linkuri aiurea. La fel de aiurea mi se par si mailurile voastre şi comentariile voastre pe post de cereri de schimb de linkuri lăsate cine ştie la ce postare din acest blog. Habar nu aveţi cu cine vreţi să faceţi un schimb, dar voi vreţi! Doar de dragul traficului şi al vizitatorilor şi bineînţeles, al publicităţii. Mie de poveştile astea nu-mi pasă, nu trăiesc pentru ele şi nici blogul ăsta nu există pe seama lor.

Ţin să vă anunţ că n-aţi nimerit persoana binevoitoare care să facă schimb de link aşa, ca să ne aflăm în treabă. Dacă îmi place ceea ce văd la tine pe blog sau pe site, cu siguranţă voi fi de acord cu un astfel de schimb. În alte condiţii, nu! Aşa că bâşti!

24/08/2010

No more litoral românesc!

La fel ca mulţi alţii, am ajuns şi eu la o concluzie (finally!): este ultimul an în care îmi mai petrec concediul la marea noastră. N-am nimic cu marea, săraca, dar serviciile hotelurilor noastre, mobila de acum 30 de ani, apa care mai mult pică decât curge, nepăsarea, nesimţirea, lipsa de respect şi multe altele mă fac să declar concediul de săptămâna viitoare ca fiind ultimul petrecut în hotelurile noastre.

Probabil că o să întrebaţi de ce mă mai duc şi de data asta. E simplu de răspuns. Totul ţine de prostul meu obicei de a pleca pe fugă, pe nepusă-masă, după cum îmi tună. Mă gândesc serios să schimb tactica asta a mea, cel puţin în ce priveşte mersul la mare. Cu muntele nu am nimic, deocamdată 😀 .

Acestea fiind spuse, mă duc să-i dau o pupă de „la reve-ntinde-o” Mămăiţei şi să-i transmit că dacă mai trec pe la ea, o să fie scurt si pur întâmplător.

19/07/2010

Ce rămâne în urma noastră…

Cam aşa se procedează…se strânge tot într-un loc şi gata…

Pagina următoare »

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.

Cipri Blog

Cipri Palamariu

poveștile mele

zâmbesc. visez. zâmbesc

ADDAMISSIA

Another Perspective of Life

%d blogeri au apreciat: