ADDAMISSIA

28/06/2010

Către cel care mă caută…iar…

Stimate cititorule…sau pe limba ta, bă gâscă ce eşti. Da, tu ăla care mă citeşti şi mai apoi dai cu gura în stânga şi-n dreapta că te simţi ofuscat de ceea ce ai citit. Chiar crezi că tot ceea ce scriu aici are legătură cu tine? Sau dacă vorbesc despre cineva, acel cineva eşti tu? Eu ştiu că te simţi important, aşa ca persoană fizică, dar eşti important în lumea ta. În lumea mea nu reprezinţi nimic.

Cu siguranţă va veni momentul în care lumea ta se va zdruncina şi vei cădea de pe piedestalul pe care te lăfăi. Nu aştept momentul ăla, nu-s masochistă să-ţi vreau răul. Pur şi simplu aş vrea să înţelegi că dreptul la libera exprimare este decretat prin Constituţie şi că d-aia s-au inventat blogurile şi alte forme de comunicare, tocmai pentru a da frâu liber gândurilor, ideilor şi sentimentelor.

La fel de bine există şi posibilitatea de a alege ceea ce vrei să lecturezi în timpul tău liber. Nu văd de ce te opreşti la acest blog, din moment ce nu-ţi convine ceea ce întâlneşti aici. Totodată, nu înţeleg de ce îl interoghezi pe nea Gogu (Google, pentru necunoscători) cu privire la numele Addamissia. Da, exist pe Gogu, nu-ţi face probleme. Voi exista pentru mult timp în online, sub multe forme, nu numai cu acest blog.

Sfatul meu, prietenesc de altfel, este să-ţi vezi de viaţa ta tragi-comică. Limitat ai fost, eşti şi vei fi în continuare, sub multe aspecte, le ştii tu mai bine.

În final, aş vrea să-ţi aduc aminte că acesta este blogul meu unde scriu ce vreau, cât vreau, cum vreau. Şiii nu uita: Nu-ţi convine? Dă-i drumu’ d-aici!

23/06/2010

Păsul de azi

Stau aşa şi mă gândesc la cât de proşti sunt unii. Daaa, m-a lovit acum o gândeală şi fix la prostie m-am oprit. Adevărul este că nu mă gândesc io degeaba. Totul pleacă de la simplul fapt că văd zilnic nişte scheme, nişte texte, nişte figuri, nişte impresii, nişte văicăreli la anumiţi personi din jurul meu şi mă apucă fie râsul, dacă sunt în toane bune, fie lansez o tornadă de injurii la adresa „lor”, doar doar oi descărca energiile negative acumulate în timpul zilei.

Proşti, băăă, da’ proşti! Adică genul ăla care se vaită şi trebuie să ştie tot Bucureştiul şi juma de Facebook domne că se vaită, d-ăia plângăreţi, doar doar s-o trezi cineva să-i gâdile în orgoliul lor, să-i mângâie pe spate pe principiul : „Lasă mamă, că o să treacă”. De fapt, ei n-au nevoie de mângâiere, ei au nevoie să-i ştie toată lumea ce kkt fac ei, că îl fac praf, că îl fac amestecat sau asortat. Ei au nevoie de atenţie, ca ţiganul când face nunta în faţa blocului.

Sau genul ăla care lansează pe calea messengerului sau a Facebookului maxime şi cugetări din străfundul fundului gândirii lor milimetrice. Oooofff, cum îmi place mie să spun, citez „Câtă intelijenţă zace în voi, dragii mei!!! Unde o încăpea atâta?”

În fine, mi-am spus păsul şi pe ziua de azi. Nu ştiu ce-i cu mine de scriu în fiecare zi, dar ce mai contează, nu? Eh, mai scriu până Joi sau Vineri, cât mai stau pe acasă…

21/06/2010

M-am trezit scriind…

Păzea, am revenit! Chiar nu ştiu ce naiba m-a apucat de scriu acum pe blog. Adică mă gândisem serios să îl închid, nu-i mai vedeam rostul, îl consideram inutil. Scumpul meu soţ se apucase ieri seară să-mi facă morală, că de ce nu mai scriu, că toana asta a mea o sa treacă şi o să mă apuc iar să scriu…etc.

Acumaaa, nici că ştiu de ce naiba scriu sau despre ce. Scriu aiurea, într-o pauză publicitară de la saloanele mele. Ele îmi papă timpul şi nervii, pe lângă jobul zilnic de la fabrică :))).  În rest, duc o viaţă de câine de lux, vorba Paraziţilor 😆 . Fusei la mare, vichendul ce vine plec iar şi de data asta, îl fac pe tata co-chilot :)))). Trag de mine să merg la un salon să-mi schimb părul, dar nu prea îmi iese combinaţia 😀 . Şiiiii am zis că dacă îl prind pe fraierul care mă scoate din sărite de fiecare dată când îi văd moaca, ori intru cu maşina în el, ori îl pun la pământ şi car la picioare în el până îmi fac ăştia dosar la secţie pentru vătămare corporală. Frumoase planuri pentru viitorul apropiat, nu? Mda, aşa ziceam şi io…Hai pa!

17/05/2010

Am boală…

…pe toţi ăştia care-şi plâng de milă într-una. Mamă dar ce pornită sunt pe ei. I-aş schingui, tot sadismul din mine s-ar dezlănţui pe ei. Frate, fiecare are probleme de tot felul, care mai de care mai grave sau mai banale. Dar dă-o-n spanac de miorlăială, nu suport personii de genul ăsta. Una e să plângi de durere, de necaz, din cauza unor probleme serioase şi alta e să miorlăi că n-are cin’ te-nvăli noaptea. E de-a dreptul şi de-a stângul patetic!!! Of, ce să ne mai povestim, n-am muiere, hai să plâng. N-am benzină, hai să plâng. Hai mai bâşti, zic eu!

Şi da, sunt rea azi, acum, aici. What’s the point of being good? Sunt şi voi continua sa fiu ok faţă de oamenii pe care îi iubesc şi îi apreciez. Unii dintre ei sunt şi pe aici, prin blogosferă. Dar miorlăiţii, vai de fundul lor! Să dea click în altă parte, I don’t give a fuck!

Nota Autorului: Această postare se vrea a fi un manifest la adresa tuturor celor care se ghidează în viaţa asta după aparenţe şi după prima impresie. De fapt, tocmai am făcut un pleonasm. Întotdeauna prima impresie este o aparenţă. Cu toţii jucăm teatru, din diverse motive. Mai ales la începutul unei relaţii, indiferent de natura acesteia. Timpul este singurul care poate atesta valoarea sau non-valoarea unui om.

07/04/2010

Nu-mi arde de scris

Filed under: Stări de Spirit — Addamissia @ 8:00 AM
Tags: , , , , , , , ,

Asta-i una din săptămânile alea criminale în care nu-mi arde de nimic, dar de nimic, domne.  Nici de scris măcar. Şi dacă tot nu-mi arde de scris, măcar să notez undeva că nu-mi arde, nu?

Apoi, unde aş putea să notez că nu-mi arde de scris dacă nu pe blog? Şi iată-mă cum notez de zor şi repet a enşpea oară că nu-mi arde de scris.

Nici de plimbare nu-mi arde pentru că şi deoarece e urât afară. Asta-i vreme de stat în casă, de numărat bani sau de făcut copii. Şi cum de ultimele două variante nu mă pot apropia din diverse motive, zic să stăm frumos în casă sau la birou, dacă altfel nu se poate. La birou e ceva mai bine pentru că aici mă iau cu treabă şi-mi ţin mintea ocupată.

Bine că au trecut şi zilele astea de sărbătoare…sper că nu aţi mâncat prea mult şi nici n-aţi băut fără măsură 😀 . S-auzim de bine!

08/03/2010

8 Martie…iar

Mamelor din lumea-ntreagă, hai La Mulţi Ani, să ne trăiţi. Fomeilor din lumea-ntreagă şi tuturor celorlalţi care se simt pe alocuri fomei, hai La Mulţi Ani şi vouă. Vă doresc la toate un nene ca cel din poznă 😀 .Urările fiind făcute, să trecem la lucruri serioase, zic.

Da, după cum ziceam, încă o zi căreia trebuie să îi rezist eroic. Iar zâmbete peste zâmbete, iar „vai, mulţumesc”-uri răsuflate, iar schimonoseli de genul „ce drăguuuţ” şi „ce colegi atenţi avem”…Norocul meu şi nu numai al meu este că toată povestea asta o să ţină fix juma de oră, până ne vedem cu toţii la faţă la cafea, de dimineaţă, după care totul va reintra în normal. Adică la ora la care intră postul ăsta deja sunt scăpată de pupături şi luaturi în braţe drept răsplată pentru buchetul de zambile sau frezii.

Săracii bărbaţi. Iar mi se face milă de ei. Mi se cam face milă şi de mine pentru că după muncă trebuie să semnez şi io condica pe la o florărie ca să dau cu banul fără număr, fără număr pe flori pentru mama mea şi pentru cine s-o mai nimeri în calea mea 😆 .

Abia aştept să treacă zilele astea. Până la Paşte, când bineînţeles, o luăm de la capăt. Dar măcar atunci e o sărbătoare în toată regula şi nu zile cu motiv de dat banii pe prostii. Hai v-am pupat, să fiţi cuminţi şi să nu cheltuiţi prea mulţi bani :)) .

01/03/2010

Vine, vine primăvaraaa…

În sfârşit, adică în sfârşit vine primăvara. Măcar calendaristic, dacă altfel nu se poate momentan. (more…)

« Pagina anterioarăPagina următoare »

Blog la WordPress.com.

Cipri Blog

Cipri Palamariu

poveștile mele

zâmbesc. visez. zâmbesc

ADDAMISSIA

Another Perspective of Life

%d blogeri au apreciat: