ADDAMISSIA

05/12/2015

Un teanc de hartii

Filed under: Constatări Diverse,Uncategorized — Addamissia @ 8:08 PM
Tags: , , , , ,

Pentru ca vreau sa schimb mobila din casa, ieri am inceput sa scot din functiune unele piese de mobilier.

Aveam o comoda veche pe care statea televizorul. In ea stateau ascunse stive de dosare, caiete, carti si tot soiul de hartoage care la un moment dat, erau extrem de pretioase.

Am inceput sa scot strategic fiecare dosar din cele trei coloane inalte, foarte bine organizate de altfel, de dosare. Ma asezasem aparent confortabil pe covor, cu gandul ca in doua-trei ore le voi termina de studiat si de reorganizat. Curiozitatea m-a impins zdravan sa deschid fiecare dosar cu sina pe care scria F.J.(Facultatea de Jurnalism) si sa revad teancurile de cursuri scrise de mana cu atata pasiune. Am revazut nu cu la fel de mult drag cartile, manualele de politologie, epistemologie, deontologie, axiologie, filosofie antica/moderna/contemporana, metafilosofie, stiintele comunicarii, publicitate, genuri ziaristice…deja am obosit enumerandu-le si nu sunt toate.

Am gasit chiar si un dosar ce continea lucrari de control din liceu 🙂 . Ce de amintiri frumoase contin lucrarile alea. La fiecare lucrare cu nota buna stateam si ma intrebam cu voce tare oare de la cine am copiat atunci de am luat asa nota mare. Cele cu note mici sunt imposibil de uitat. Cu siguranta, fiecare dintre noi tine minte care a fost cea mai mica nota pe care a luat-o sau care a fost cel mai tare moment in care a fost prins copiind.

Ar fi inutil sa ma intreb cum de-am pastrat atatea carti si stive de mape pline cu notite si cursuri. A fost simplu: atat timp cat nu le-am vazut si nu m-au incomodat, am si uitat ca exista. Dar si cand le gasesti, parca sunt bucati rupte din alta lume. Parca am trait alta viata. Parca toate s-au intamplat acum 1000 de ani si ni se pare ciudat de ce nu mai simtim acea legatura puternica fata de aceste hartoage care ne-au mancat niste ani buni din viata si dupa urma carora am ramas cu niste diplome care, cine stie pe unde or mai fi si care oricum nu ne-au folosit la mare lucru.

Un teanc de hartii…pline de amintiri, pline de zilele din viata noastra. Atunci cand le-am scris, erau universul nostru. Acum…nu mai reprezinta decat o incarcare nejustificata a casei, ceva ce trebuie mutat sau in unele cazuri, chiar aruncat.

 

06/06/2011

De luni…lejer

Filed under: Stări de Spirit — Addamissia @ 8:00 AM
Tags: , , , ,

Heh…Luni, again. Trec weekend-urile astea extrem de repede uneori. Cel mai tare mă enervează faptul că deşi nu îmi sună în creieri niciun telefon la 5 dimineaţa, tot nu reuşesc să mă trezesc mai tarziu, pe la 10-11…Ba mă trezesc chiar foarte odihnită într-o Sâmbătă dimineaţa, comparativ cu orice altă zi din săptămână.

Trecând de la una la alta, vă mărturisesc că de ceva vreme îmi caut maşină de spălat. Nu că n-aş găsi, că doar sunt full magazinele. Doar că sunt condiţionată de…uşa de la baie 😆 . Mai bine zis de tocul uşii de la baie care permite intrarea doar a ceva ce nu depăşeşte 58 cm. Dacă se poate, chiar mai mic de atât. Şi uite aşa, umblă mândra prin toate magazinele de profil cu ruleta în mână la măsurat maşini de spălat. Domnii de la Altex şi Flanco nu prea le au cu trecutul dimensiunilor pe descrierea produsului. Dacă te mănâncă să-i întrebi pe băieţii de pe raioane, sunt paraleli. Umblă şi ei tot după…ruletă. La DOmo şi Media Galaxy lucrurile stau ceva mai bine, reuşeşti să te informezi ceva mai bine.

O altă problemă ar fi alegerea mărcii. Am avut (şi încă mai am, dar defectă) un Whirlpool cu încărcare verticală. A mers circa 6 ani. Acum vreau una cu încărcare pe orizontală. În niciun caz Arctic sau Beko. Am o mare problemă cu mărcile astea două. Nici nu vreau să le văd. În schimb, aş avea de ales între Samsung, LG, Whirlpool, Bosch şi Indesit. Aici e bătălia. Despre restul caracteristicilor unei maşini de spălat nu are rost să vorbim că toate fac acelaşi lucru: spală şi storc.

Eh, poate o să reuşesc să-mi cumpăr una, în cele din urmă. Un lucru e sigur: până îmi cumpăr, o să le ştiu pe dinafară pe toate la câte modele văd 😆 .

Hai s-aveţi o săptămână cât mai faină!

08/12/2010

O stare de spirit

Filed under: Stări de Spirit — Addamissia @ 9:00 AM
Tags: , , , , ,

Nu ştiu de ce, dar de la o vreme am început să privesc mai des la fotografiile pe care le deţin în şi pe lângă calculator. Aproape că nu trece săptămâna fără să iau la rând câteva directoare cu poze. La unele râd, la altele privesc cu un zâmbet tolerant…

Nu sunt genul de om căruia să-i placă întoarcerea în trecut. I’m more of a present person 🙂 . Nu mă uit la fotografii de dragul de a-mi aduce aminte ce am trăit. Oricum, nu toate fotografiile sunt făcute în momente plăcute ale vieţii, chiar dacă aparenţele ar spune altceva. Mă uit la ele ca să-mi fac chef să retrăiesc acele momente, mai frumos, mai bine, mai plăcut. Întotdeauna îmi dau curaj să vreau mai mult, să simt totul la o intensitate şi mai puternică decât am făcut-o în acele momente surprinse de camera foto. Într-adevăr 🙂 , nu îmi iese mereu 😆 , dar nu îmi pare rău că nu am încercat.

Fotografiile îmi aduc aminte ceea ce de multe ori uit: este loc de mai bine; dacă am ajuns până aici, pot ajunge şi mai departe; dacă am făcut lucrul ăsta bine, cu siguranţă pot face mai multe.

Şi totuşi, mă uit cam des la ele 🙂 . Stau şi mă întreb dacă subconştientul încearcă să mă motiveze, să-mi dea imboldul de a merge mai departe, de a tinde spre altceva.

Oare ăsta să fie motivul pentru care click-uiesc de zor printre sute de poze 🙂 ?

25/08/2010

Muzică…şi atât…

24/08/2010

No more litoral românesc!

La fel ca mulţi alţii, am ajuns şi eu la o concluzie (finally!): este ultimul an în care îmi mai petrec concediul la marea noastră. N-am nimic cu marea, săraca, dar serviciile hotelurilor noastre, mobila de acum 30 de ani, apa care mai mult pică decât curge, nepăsarea, nesimţirea, lipsa de respect şi multe altele mă fac să declar concediul de săptămâna viitoare ca fiind ultimul petrecut în hotelurile noastre.

Probabil că o să întrebaţi de ce mă mai duc şi de data asta. E simplu de răspuns. Totul ţine de prostul meu obicei de a pleca pe fugă, pe nepusă-masă, după cum îmi tună. Mă gândesc serios să schimb tactica asta a mea, cel puţin în ce priveşte mersul la mare. Cu muntele nu am nimic, deocamdată 😀 .

Acestea fiind spuse, mă duc să-i dau o pupă de „la reve-ntinde-o” Mămăiţei şi să-i transmit că dacă mai trec pe la ea, o să fie scurt si pur întâmplător.

09/08/2010

Mai ţineţi minte :))) ?

Când erau ele mici…

30/07/2010

La Mulţi Ani, Selena!

La Mulţi Ani, sor-meooo 😀 ! Să-mi trăieşti 1000 de ani fără reparaţii! Şi să ştii (în cazul în care ai fost blondă temporar şi nu ţi-ai dat seama) că îngerul păzitor din postarea anterioară eşti tu.

Îţi mulţumesc că exişti!

Pagina următoare »

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.

Cipri Blog

Cipri Palamariu

poveștile mele

zâmbesc. visez. zâmbesc

ADDAMISSIA

Another Perspective of Life

%d blogeri au apreciat: