ADDAMISSIA

01/01/2011

Câteva cuvinte…

Filed under: Stări de Spirit — Addamissia @ 8:43 PM
Tags: , , , , ,

Mama lui de 2010…a trecut…nu ştiu dacă să-mi pară bine sau rău, probabil că voi decide pe parcurs. Eh, dacă tot m-am apucat de scris acum, măcar să vă urez toate cele bune tuturor, să vă ocolească necazurile, bolile, tristeţile, gândurile negre şi…să aveţi grijă de voi şi de cei pe care îi iubiţi.

Trag speranţă ca anul ce tocmai a început să nu mai aducă veşti proaste, din contră. Ştiţi cum se spune, tot răul sper bine 🙂 . Colegii mei de birou mă pândesc ca nu cumva să-mi rup iar vreun picior pe 15 ianuarie, aşa cum s-a întâmplat anul trecut 😆 , semn rău pentru anul 2010 la momentul acela. Le-am promis că le voi rupe pe amândouă dacă mă calcă pe nervi mai mult decât trebuie 😆 . Glumesc 🙂 . La câte necazuri am, fix asta mai lipsea.

Eh, dar să nu ne întristăm de la început de an. Ştiu că am zis p-aici că voi scrie în continuare pe blog…mi-ar plăcea să cred asta…însă evenimentele din viaţa mea nu îmi mai dau voie să mă concentrez asupra altor treburi. Poate doar dacă situaţia evoluează favorabil şi viaţa familiei mele se va mai lumina cu veşti bune. Ştiu că o mare parte dintre voi nu ştiţi despre ce este vorba. Nici nu trebuie. Sunt probleme cu care se poate confrunta orice familie şi care ne secătuiesc de toate energiile şi puterile de care dispunem. Sunt momente grele în care tot ce mai contează pe pământul ăsta este să fim alături de cei pe care îi iubim, indiferent de timpul pe care îl mai avem sau îl mai au de trăit.

Cam atât am avut de spus pentru moment. Vă pup pe toţi cei care mai daţi câte un click întâmplător pe aici. Sper să mai revin…

27/07/2010

Gânduri dragi

Filed under: Stări de Spirit — Addamissia @ 10:24 PM
Tags: , , , , , , , , ,

În puţinele mele momente de linişte, cum ar fi acesta, când am răbdare să scriu, mi-am conştientizat o nouă dependenţă. O dependenţă care se manifestă zilnic, la intensităţi maxime.

Oficial, mă declar dependentă de bine, de frumos, dependentă de dragoste, de căldura sufletească a oamenilor dragi, de stropul acela de nebunie care face toţi banii în momentele critice, de liniştea care se lasă uneori peste gândurile mele şi mă ajută să iau deciziile potrivite, de tot ce mă face să râd cu lacrimi, de şotiile puse în practică pe moment, fără să ne gândim la consecinţe.

Mi-am dat seama că fără toate astea mi-ar fi greu să merg mai departe acum, dar şi în continuare, ţinând cont de faptul că vin momente dificile de care cu greu poate trece un om fără astfel de lucruri care să-l ţină pe linia de plutire.

Ca la orice dependenţă, efectele adverse nu întârzie să apară. Tristeţea se instalează de îndată ce lipseşte ceva din angrenajul ăsta care mă ţine vie. Şi o dată cu ea se produce şi un dezechilibru în luarea deciziilor. Norocul meu este că am un înger păzitor care parcă stă la prindere şi preia frâiele până mă dezmeticesc eu.

Nu ştiu sau nu vreau să ştiu cam cum ar fi fără dependenţa asta, aşa că o alimentez pe cât posibil. Ştiu sigur că fără toate lucrurile şi oamenii care mă ţin în viaţă aş fi un monstru cu chip de om. Şi mai ştiu că trebuie să vedem partea bună a vieţii, chiar dacă ea este a dracului de urâtă uneori, mai ales când moartea stă undeva după colţ şi abia aşteaptă să lovească.

Lucrurile frumoase, oamenii frumoşi din viaţa noastră, amintirile care rămân în urma lor, în urma noastră sunt motive pentru a merge mai departe, orice ar fi. De toate astea sunt dependentă. Când toate astea vor muri, voi muri şi eu.

Muzică de suflet

Filed under: Muzică bună — Addamissia @ 8:03 PM
Tags: , , , , , , , ,

Muzică, muzică, muzică pentru suflet. Muzica te vindecă. Muzica te mîngîie. Muzica te ridică. Muzica te ţine în viaţă. Muzica dă frâu liber lacrimilor. Muzica vorbeşte în locul tău.

12/05/2010

Trist…sau tristă…

Filed under: Stări de Spirit — Addamissia @ 8:00 AM
Tags: , , , ,

Cu ce poţi compara tristeţea? Cu o boală? Cu o umbră care te acaparează?  Cu ceva ce trece foarte greu, dar ce?… Nu ştiu cu ce se poate compara dar ştiu că e al naibi de dureroasă, de urâtă, de nesuferită, de neplăcută, de fără leac uneori…

07/04/2010

Nu-mi arde de scris

Filed under: Stări de Spirit — Addamissia @ 8:00 AM
Tags: , , , , , , , ,

Asta-i una din săptămânile alea criminale în care nu-mi arde de nimic, dar de nimic, domne.  Nici de scris măcar. Şi dacă tot nu-mi arde de scris, măcar să notez undeva că nu-mi arde, nu?

Apoi, unde aş putea să notez că nu-mi arde de scris dacă nu pe blog? Şi iată-mă cum notez de zor şi repet a enşpea oară că nu-mi arde de scris.

Nici de plimbare nu-mi arde pentru că şi deoarece e urât afară. Asta-i vreme de stat în casă, de numărat bani sau de făcut copii. Şi cum de ultimele două variante nu mă pot apropia din diverse motive, zic să stăm frumos în casă sau la birou, dacă altfel nu se poate. La birou e ceva mai bine pentru că aici mă iau cu treabă şi-mi ţin mintea ocupată.

Bine că au trecut şi zilele astea de sărbătoare…sper că nu aţi mâncat prea mult şi nici n-aţi băut fără măsură 😀 . S-auzim de bine!

26/03/2010

…de vineri…

Filed under: Muzică bună — Addamissia @ 8:00 AM
Tags: , , , , , , , ,

12/03/2010

Scurtă constatare

Filed under: Stări de Spirit — Addamissia @ 8:00 AM
Tags: , , , , , , , ,

Se zice că dacă te uiţi la ceas la fix înseamnă că te iubeşte.

Eh, de două zile nu ştiu cum naiba se întâmplă că numai la fix  mă nimeresc să mă uit la ceas. Coincidenţă? Habar nu am. Cert este că mi-a cam dat de gândit. Aşa că mă pusei pe inventariat oameni de pe lângă mine suspecţi de iubiri d-ăstea la ore fixe 😀 . Mare lucru nu aflai, adică nici măcar nu am apucat să termin degetele de la o mână. Erau prea multe pentru numărătoarea mea. Aşa că m-am gândit că de vină e timpul cu uneltele lui, ceasurile. Timpul ăsta nesuferit care trece aşa de repede încât nici nu îmi dau seama prea bine când începe o săptămână şi când se termină.

Cred că timpul vrea să-mi transmită un mesaj sau ceva de genul ăsta pentru că altfel nu prea îmi explic de ce naiba mă tot uit la fix de fiecare dată 😆 . Dar oare ce? Poate vrea să-mi reamintească în mod constant că îmi trec orele într-un mod nefolositor, stând lipită de scaun, de telefon şi de monitor de dimineaţă până seara? Sau că îmbătrânesc? Sau că trebuia să fac ceva şi ca de obicei am uitat? Sau…ce? Sunt eu un pic blondă şi nu-mi dau seama oare ce o vrea domnul timp să-mi comunice? Sau nu vreau să văd?

N-am luat în calcul o chestie: poate că cineva chiar mă iubeşte de mă tot uit eu la fix la ceas şi eu habar nu am :)) . Mda, înseamnă că am o jumătate pe acolo pe undeva care mă aşteaptă…cred.

Pagina următoare »

Blog la WordPress.com.

Cipri Blog

Cipri Palamariu

poveștile mele

zâmbesc. visez. zâmbesc

ADDAMISSIA

Another Perspective of Life

%d blogeri au apreciat: