ADDAMISSIA

21/09/2015

Despre soti, ispite si anii care trec…

Filed under: Constatări Diverse — Addamissia @ 2:47 PM
Tags: , , , , , , ,

Astazi mi s-a pus sa scriu despre cei casatoriti. Cei casatoriti si satui unul de altul, mai ales.

In anumite momente ale vietii, intalnim niste oameni fata de care ne legam sentimental pe o perioada determinata de timp. Zic determinata pentru ca, desi va suna transant si lipsit de emotie, ne sictirim intr-un asa hal unii de ceilalti incat se duce dracu toata atasarea si toti fluturii, barzaunii si alte lighioane care ne zburau prin cap, stomac, inima…

Ne place sa ne indragostim. Este un sentiment asa de frumos, de placut, de „toata lumea e a mea”. Tu esti cea mai frumoasa femeie din lume, iar tu dragule, esti cel mai misto barbat din univers. Impreuna vom cladi palate, vom face trei echipe de fotbal, cu tot cu rezerve, ne vom lua Ferrari si sapam in curte de-o piscina. Facem o nunta maaare, cu lautari si porumbei, intindem o hora penibila de dragul rudelor din provincie chiar in fata blocului si la miezul noptii, ma las furata, ca sa mai dansez si eu ultima data in viata intr-un club.

Trec anii, apare un plod in peisaj, poate mai apare si al doilea. Ne luam casa, masina, facem rate la banca si tragem ca boii la serviciu ca sa platim banca. Barbatul face burta, gusa si alte soiuri de denivelari corporale. Face investitii serioase in „biberoane” de bere la 2.5 litri si  da din cur cu viteza intai, maaaximum a doua. Femeia il tine bine pe mancarica, il ocroteste sa nu moara de foame. Si ea investeste, dar nu in „biberoane” de bere, ci in ganduri si frustrari. „Al dracu, nu se mai uita la mine. Sforaie ca porcu’. Miroase a bautura de-ti vine sa dormi cu masca de gaze pe fata.” Iar el, pe de alta parte, se gandeste ca „asta a nascut si de atunci, n-am mai vazut veverita. S-a ingrasat ca vaca. Nu stiu cum dracu a ajuns de la 55 kg la 70. S-a luat la intrecere cu mine.”

Ajunsi la 35-40 ani, fiecare din cei doi devin simpli colegi de apartament, dar parinti devotati. Au uitat cum s-au indragostit, au uitat cand se sarutau cu pasiune, au uitat ca dragostea, pasiunea, respectul, comunicarea trebuiau pastrate. Acum, ea s-a tuns scurt, a renuntat la frumusete de podoaba capilara. Era o corvoada pentru ea sa isi intretina frumusetea de par. De epilat, mai rar, ca oricum nu o mai mangaie nimeni pe picioare. El isi clateste ochii la gagici tinere, slabute, machiate, pe tocuri, dichisite cu haine si accesorii dragute. Cu privitul nu a omorat pe nimeni. Altceva oricum nu poate face pentru ca nu-l baga nimeni in seama. Este mult prea expirat fizic, chiar daca varsta i-ar mai permite sa flirteze elegant.

Dintr-o data, apare ispita. Pentru el. O mai veche dragoste se vede pe parta cealalta a strazii si nu-i vine sa creada ca se intampla asta. Au trecut 16 ani de cand nu s-au mai vazut. A trecut cu masina de pe o parte a strazii pe alta, doar doar ar vedea-o mai bine. Da, este chiar Ea. Neschimbata. Din acel moment, ceva s-a declansat. Este dornic sa afle ce a facut in toti acesti ani. Vrea sa o tina in brate si o spune cu toata sinceritatea. Nu mai conteaza ca acasa are o nevasta si o ploada mica pe care o iubeste maxim. Nu prea vrea sa vorbeasca despre nevasta. Despre ploada, da. In schimb, este cu totul absorbit de Ea. Cum de arata la fel dupa atatia ani? Cum de nu-si arata varsta? Nevasta este mai mica decat ea de ani si de doua ori mai lata….fizic. Nevasta se ascunde in poze sa nu i se vada gabaritul depasit. Nici nu mai deschide picioarele. Tine veverita ascunsa foarte bine. Deja ne luam la intrecere cine sforaie mai tare. Ea merge la sala, iese in oras des, zambeste si vorbeste foarte frumos. El este captivat. A uitat ca fizicul burtos si falcile de raton nu prea in avantajeaza. Deja se vede zmeu, desi ispita i-a trantit verde-n fata ca nu pupa extra servicii, in afara de un suc platit nemteste. Nici in masina lui nu se urca. Prefera confortul propriei buburuze.

Zilele trec. El insista. Ispita nu cedeaza. Stie ce masculi a avut in viata asta si stie ca el este cu mult sub nivelul ei. Il tine in corzi cu replici taioase si cu flituri dese la propunerile lui. El insista…

Povestea nu se termina aici, nu stiu cand si cum se va termina. Tare-s curioasa. Insa un lucru stiu sigur: povestea se repeta in multe cazuri, in multe cupluri, in multe vieti.

Ar fi bine daca oamenii ar fi sinceri cu ei de la bun inceput si mai ales cu cei pe care si-i aleg drept parteneri de viata. Nu o sa fim mereu 90-60-90. Ne schimbam fizic si sufleteste. Ne uratim fizic si sufleteste. Devenim egoisti. Consideram ca din moment ce am semnat bucata aia nenorocita de hartie, celalalt partener este al nostru, ne apartine, avem acte pe el si cu el. Uitam sa ne ingrijim asa cum o faceam inainte. Nu ne mai intereseaza cum aratam sau cum ne purtam cu celalalt. Ma „iubeste” oricum, ca doar „d-aia m-a luat. Trebuie sa ma suporte”.

Concluziile povestii de mai sus le poate trage fiecare. Dar inainte de asta, ar trebui sa privim fiecare in ograda noastra, sa ne analizam viata, deciziile, sa ne punem intrebari dar sa ne oferim si raspunsuri sincere la cele mai intime chestiuni. Cine nu poate face asta, se minte pe sine si este clar ca regreta deciziile din trecut.

Am incheiat istorisirea.

29/06/2015

Teama de esec

Teama de esec apare atunci cand nu suntem siguri ca deciziile pe care le luam sunt cele bune. Teama de esec apare atunci cand noutatea ne destabilizeaza zona de confort. Teama de esec este o prelungire a fricii de a iesi din carapacea in care fiecare dintre noi isi traieste frustrarile, nemultumirile, gandurile negre.
Putini sunt cei care vor cu adevarat sa evadeze din bula atotprotectoare a confortului. Frica pune bariere in calea evolutiei oamenilor. Nu riscam nimic pentru ca nu stim ce se va intampla. Nu luam decizii privind ceva ce nu cunoastem pentru ca nu putem controla necunoscutul.
Nu lasam oamenii din jurul nostru sa ne iubeasca pentru ca traim in permanenta cu teama ca ne vor rani candva.
Nu ne schimbam jobul pentru ca, desi facem fix ceea ce nu ne place, e sigur ca salariul mediocru va intra pe card.
Nu ne parasim partenerul de viata pentru ca e mai important sa stie lumea ca nu esti singur, decat ca, sufleteste, esti distrus.
Ideea ca am putea esua ne transforma in niste fiinte lipsite de personalitate, supuse fatalitatii induse de propria noastra minte. Devenim proprii nostri sabotori prin lipsa de rationament in actiuni. Gandurile negative, lipsa respectului de sine, mediocritatea sunt doar cateva din aspectele care ne fac sa derapam de la normalitate.
Sunt multe de spus, dar si mai multe sunt de facut pentru a ne invinge fricile. Dorinta de a iesi din carapace trebuie sa porneasca din interiorul fiecaruia si sa fie sustinuta de o atitudine sanatoasa si o gandire pozitiva.

Published by Addamissia on WordPress for Android.
In love with technology!

22/06/2015

Despre prietenii

Friendship_brokenPrietenii vin si pleaca. Stau in viata ta un an, doi, trei, zece…depinde. Depinde de ceea ce ne leaga, de ceea ce avem in comun. Atunci cand nu mai gasim nicio intersectie care sa ne uneasca, fiecare o ia pe un alt drum.

Despartirile se produc de obicei atunci cand ne certam pe jucarii, pe iubitii sau iubitele din liceu, atunci cand apar intrigile si competitiile din facultate si in cele din urma, atunci cand ne schimbam locul de munca dupa ce ani multi am format o gasca simpatica ce gasea mereu un motiv sa iasa la bere dupa program.

Atunci cand esti copil, lucrurile sunt infinit mai simple. Prieteniile se aprind si se sting mai ceva ca o bricheta. Faceti un efort si aduceti-va aminte cam cate prietene bune si cam cati tovarasi de joaca ati schimbat pana la liceu. De aici lucrurile incep sa se complice. Apar iubirile, deci noi motive de cearta. Cu eforturi mari, poate ca unii dintre noi am reusit sa pastram vii prietenii inca din timpul liceului, dar fiecare stie cu ce pret si cu cata incredere investita in cealalta persoana. Ne trezim la maturitate, la facultate, master, doctorat, la locul de munca. Acum, criteriile de selectie sunt mult mai multe si mai rafinate, semn ca anii ce au trecut si-au pus amprenta sub forma unor cerinte clare fara de care nu mai acceptam oameni in viata noastra. E ca un soi de admitere, dar nu la o institutie de invatamant, ci in viata noastra. Reusesti sa treci peste cerintele impuse, capeti increderea, respectul si fidelitatea mea. Altfel, esti un oarecare. Cine reuseste sa mearga pe aceeasi lungime de unda cu noi, devine prieten, confident, shoulder to cry on, icecream buddy, omul de baza, jumatatea care stie ce urmeaza sa-i spui inainte de a raspunde la telefon.

Anii trec. Strangem amintiri frumoase, urate, de toate felurile. Colectionam momente traite alaturi de prieteni si le impletim in povesti de viata. Umplem CD-uri cu poze si arhivam clipe in mintea noastra. Ne ancoram in amintiri si credem ca ele vor face prieteniile si mai solide. De fapt, nu fac decat sa le erodeze. Treptat, ne saturam unii de altii pana la punctul in care realizam ca cel alaturi de care am trait clipe faine, cel alaturi de care am ras pana cand am cazut din picioare este un strain pe care inima nu il mai recunoaste. Devenim niste straini cu amintiri ce ne-au legat candva. Amintiri ce nu ne mai pot oferi decat 35 de secunde de zambete fortate. Amintiri care apartin trecutului. Iar noi nu traim in trecut. Traim in clipa de Acum.

Prieteniile sfarsesc pasnic, in cele mai fericite cazuri. Cu siguranta sunt multi cei care vor spune ca multe prietenii se termina in note negative, violente chiar. Dar nu cu ideea asta as vrea sa inchei aceasta postare. Ci cu ideea ca la fel ca oricare alt lucru sau fiinta de pe acest pamant, pana si prieteniile pot sfarsi natural, fara a ne spune vorbe urate unii altora, fara a simti ura sau resentimente. Pur si simplu, oamenii ies treptat din inima noastra, cu buna noastra stiinta pentru ca, asa cum am spus la inceput, nu mai gasim nicio intersectie care sa ne uneasca, fiecare o ia pe un alt drum.

30/03/2015

Manifest pentru libertate

Filed under: Stări de Spirit — Addamissia @ 9:38 PM
Tags: , , , ,

Ce este libertatea?

Libertatea este atunci cand sufletul tau atinge alte sfere, cu mult superioare acestei lumi.

Libertatea este atunci cand mergi pe strada si soarele straluceste prin ochii tai.

Libertatea este atunci cand il/o saruti si nu mai simti pamantul sub picioare.

Libertatea este atunci cand stai pe-un colt de stanca intr-un picior si stii ca nu o sa cazi.

Libertatea este atunci cand noaptea ai curajul sa spui cele mai indraznete ganduri.

Libertatea este atunci cand apesi acceleratia la maximum fara sa-ti pese ca urmeaza o curba.

Libertatea este atunci cand nu iti mai este frica de moarte.

Sapte argumente pentru a fi liber.

Sapte principii de viata.

Sapte dorinte irezistibile.

Sapte motive pentru un nou inceput.

Sapte idei indraznete.

Sapte ganduri ce nu pot fi strunite.

Sapte inspiratii pentru fiece zi.

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.

Cipri Blog

Cipri Palamariu

poveștile mele

zâmbesc. visez. zâmbesc

ADDAMISSIA

Another Perspective of Life

%d blogeri au apreciat: