ADDAMISSIA

21/07/2009

De la iubire la…neinteresant…

Filed under: Stări de Spirit — Addamissia @ 11:25 PM
Tags: , , , , ,

M-a trăznit pe mine un gând deodată aşa…Cam cât de lipsiţi de importanţă pot deveni unii oameni pentru noi? Până unde poate ajunge dezinteresul faţă de un om? Şi ca să fiu mai explicită, voi exemplifica, după cum urmează: iubeşti un om. Adică îl/o iubeşti cu toată puterea fiinţei tale, ani la rând, cu aceeaşi intensitate în fiecare zi, în fiecare secundă. Treptat, relaţia începe să se răcească. Unul critică, altul suferă. Unul devine orgolios, celălalt devine neputincios la schimbarea partenerului. Şi tot aşa, din rău în mai rău, până când drumurile celor doi se separă din punct de vedere sentimental. Profesional, rămân legaţi. Despărţirea este amiabilă. Continuă să se întâlnească pentru a lucra împreună şi încep să se vadă unul pe celălalt cu alţi ochi. Toată dragostea simţită atâţia ani parcă s-a risipit ca nisipul, iar suferinţa provocată de despărţire scade în intensitate pe zi ce trece. După câteva luni însă, ajungi să-ţi dai seama că, de fapt, omul ăsta care obişnuia să fie lumina ochilor tăi iar acum îţi este un simplu amic, nu mai înseamnă mare lucru pentru tine. Parcă orice are mai multă valoare decât el/ea acum. Şi iată dezinteresul, decăderea acelui om din ierarhia oamenilor importanţi din viaţa cuiva. L-ai iubit sau ai iubit-o, iar acum nu mai însemnă nimic, nici măcar ca om. De ce? De ce ajungem să fim atât de radicali în sentimente uneori? De ce îşi pierd oamenii importanţa în viaţa noastră? Cum ajungem să nu mai simţim nimic faţă de cineva? E bine sau e rău că se întâmplă aşa? Dacă aveţi idei sau răspunsuri, vă aştept cu drag pe aici. Sunt curioasă ce gândesc alte minţi despre cele expuse mai sus…

11 comentarii »

  1. stii cum se spune”iubirea este oarba”. Deci in momentul disparitiei acelui frumos sentiment numit iubire, ramane doar omul obisnuit care nu mai are niciun farmec. Ies la iveala defectele si multe alte chestii pe care ai evitat sa le vezi atunci cand il(o) iubeai.Parerea mea…

    Comentariu de Sufletica — 21/07/2009 @ 11:36 PM

  2. cum si de ce se intampla toate astea? totul tine de TIMP. asa cum un om iti e indiferent azi si devine lumina ochilor tai peste X minute/ore/zile, la fel se intampla si invers…
    eu nu gandesc in termeni de bine/rau, ci in termeni de schimbare… evolutie… daca am iubi vesnic aceiasi oameni, daca am avea toata viata aceiasi prieteni (din copilarie pana la batranete), cred ca am pierde multe sanse.
    diversitatea e buna… si diversitatea vine cu timpul…

    PS: chiar ti-am raspuns cu drag 🙂

    Comentariu de briza — 21/07/2009 @ 11:39 PM

  3. @Sufleţica: le vedeam şi atunci, dar ştii cum e… Acum chiar nu-mi pasă…

    Comentariu de Addamissia — 21/07/2009 @ 11:45 PM

  4. @briza: good point. Ai dreptate, schimbarea face bine la sănătate 🙂

    Comentariu de Addamissia — 21/07/2009 @ 11:46 PM

  5. nasol cu impartitul locului de munca. daca se rupe magia…inseamna ca cei 2 nu au comunicat. cat despre restul intrebarilor tale…raspunsul e: pentru ca se poate, si pentru ca e cel mai simplu asa.

    Comentariu de Escu — 22/07/2009 @ 12:34 AM

  6. @Escu: comunicare a existat, believe me, numai ca intre doua personalitati puternice e greu sa se creeze un echilibru. Iar locul de munca nu este un loc propriu-zis. Stabilim o zi, ne vedem si muncim. Cam atat…

    Comentariu de Addamissia — 22/07/2009 @ 7:31 AM

  7. nu stiu altii cum sunt dar daca dispare iubirea e bine sa ramana prietenia. si poate tine si aia de foame. parca e totusi destul de greu cu prietenia asta intre persoane de sexe diferite…

    de ce dispare totusi ce-ai zis tu ca dispare?? nu dau raspunsul final ci cel care ma „doare” pe mine. traim niste vremuri cum n-au mai trait nici inaintasii inaintasilor nostri. rapide, nebune, ciudate. pasiunea e o floare atat de firava incat poate sa se ofileasca intr-o luna. din pacate. iar o teorie de-a mea e ca barbatii se adapteaza un pic mai greu la vremurile astea si le arde tot mai putin de pasiuni. dar cred ca e valabil si pt fete. parerea mea 🙂

    Comentariu de Cippy (Anti-Plicti) — 30/07/2009 @ 2:08 AM

  8. @Cippy: mama ei de pasiune…E bine ca s-a inventat timpul si taria de caracter. Astea-s medicamente strasnice.

    Comentariu de Addamissia — 30/07/2009 @ 7:33 AM

  9. Mi-am zis sa ma abtin de data asta, dar…Parerea mea, iubirea dispare atunci cand omul acela se schimba, si nu intotdeauna in bine, cand fluturasii dispar si incepi sa vezi omul nu imaginea ideala pe care ti-ai creat-o, probabil in mod inconstient. Si, fara sa-ti dai seama, simti ca intr-un fel te-a dezamagit. Si atunci stii ca poti sa traiesti fara el, fara micile tabieturi care le aveati impreuna si te intorci la tabieturile tale, lasate undeva intr-un colt al mintii.

    Comentariu de krynna — 30/07/2009 @ 11:40 AM

  10. „Krynna: nu cred ca mai este nevoie sa spun ca intotdeauna ai dreptate, nu? Sau deja am spus-o 😀 . Upsss 😛 .

    Comentariu de Addamissia — 30/07/2009 @ 1:26 PM

  11. nu e neaparat nevoie sa se schimbe celalalt, poti sa te schimbi si tu; cel mai probabil, ajungi sa-ti doresti mai mult, ceva ce partenerul nu poate/nu vrea sa-ti ofere…
    iar fluturasii cred ca trec in timp; pasiunea, daca nu e intretinuta, disperare, dragostea se banalizeaza, intervine obisnuinta, monotonia…

    Comentariu de briza — 30/07/2009 @ 1:33 PM


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

Cipri Blog

Cipri Palamariu

poveștile mele

zâmbesc. visez. zâmbesc

ADDAMISSIA

Another Perspective of Life

%d blogeri au apreciat: